Raport cu privire la trafic cu fiinţe umane. 2008.

Moldova

Categoria 3

Moldova este în primul rând o sursă principală de femei şi copii traficaţi pentru exploatare comercială sexuală, dar în acelaşi timp este şi o ţară de tranzit pentru traficul de femei şi copii. Din cei circa 750,000 de Moldoveni plecaţi în străinătate, mai mult de 1% sunt victime ale traficului de persoane.  Femeile din Moldova sunt traficate în Turcia, Rusia, Emiratele Arabe Unite, Ucraina, Israel, Cipru, Grecia, Albania, România, Ungaria, Slovacia, Republica Cehă, Italia, Franţa, Portugalia, Austria şi alte ţări ale Europei de Vest.  Fete şi femei tinere sunt traficate în interiorul Moldovei din zone rurale în Chişinău.  Copiii sunt traficaţi în ţările vecine pentru muncă forţată şi cerşetorie. Traficul de bărbaţi pentru muncă forţată în domeniul construcţiei, agriculturii, şi în alte domenii în sectoarele de serviciu ale Rusiei a devenit o problemă presantă.  Mica regiune separatistă Transnistria din estul Moldovei este în afara controlului guvernului central şi continuă să fie o principală sursă si zonă de tranzit al traficului de persoane.

Guvernul Republicii Moldova nu satisface pe deplin standardele minime pentru eliminarea traficului, şi nu face eforturi semnificative pentru a le îndeplini.  Cu toate că în ultimul timp noul guvern a demonstrat o voinţă politică în această privinţă, aceasta a fost insuficientă pentru a recupera inacţiunile perioadei de reportare martie 2007- martie 2008, mai ales inacţiunile privind cazurile de posibila complicitate a persoanelor publice în traficul de persoane, cazuri care au fost menţionate în raportul din 2007.  Cu toate că anul trecut au avut loc câteva evenimente pozitive (numărul investigaţiilor de trafic de persoane a crescut, guvernul a angajat asistenţi sociali care să lucreze în primul rând cu populaţia vulnerabilă, şi a continuat dezvoltarea programului pilot pentru referirea victimelor spre serviciile de protecţie) aceste îmbunătăţiri au fost zădărnicite de inacţiunea guvernului privind alegaţiile de complicitate în traficul de persoane ai oficialilor publici. Cu toate că în perioada raportării, guvernul a aprobat planul naţional anti-trafic 2008-2009 în martie 2008, alocând fonduri pentru 2008 si susţinând cooperarea cu organizaţiile non-guvernamentale, guvernul nu a demonstrat eforturi proactive în identificarea victimelor traficului de persoane.

Recomandări pentru Moldova: Guvernul Republicii Moldova trebuie să demonstreze eforturi riguroase de a investiga si urmări penal persoanele publice bănuite de complicitate în traficul de persoane.  Guvernul trebuie să îmbunătăţească colectarea si prezentarea datelor privind investigaţiile, urmăririle penale, condamnările şi sentinţele traficanţilor; guvernul trebuie să specifice tipul de penalizări impuse pentru diferite crime, numărul de sentinţe re-calificate din trafic de persoane în proxenetism, şi numărul de sentinţe care au fost stinse prin amnistie.  Trebuie alocate fonduri mai mari pentru asistenţa si protecţia victimelor. Guvernul trebuie să ia eforturi proactive în identificarea victimelor traficului de persoane şi să adopte măsuri pentru prevenirea muncii forţate si muncii folosind copiii, efectuate de traficanţi.

Urmărirea penală

Anul trecut, informaţiile cu privire la complicitatea oficialilor moldoveni la traficul de persoane au ştirbit din eforturile organelor de drept.  Conform Articolelor 165 şi 206 din Codul Penal, autorităţile Moldovei interzic orice formă de trafic a persoanelor.  Pedepsele prevăd de la şapte ani de închisoare până la detenţie pe viaţă, ceea ce este suficient de strict şi comparabil cu pedepsele prevăzute pentru alte crime grave.  Procuratura Generală a adus la cunoştinţă că în 2007 autorităţile au pornit 507 cauze penale de trafic de persoane (inclusiv 17 cauze penale privind traficul de copii), ceea ce reprezintă o creştere faţă de 466 cauze în 2006.  Centrul pentru Combaterea Traficului de Persoane din Moldova (CCTP) a relatat despre 250 de urmăriri penale şi despre cel puţin 60 de condamnări de traficanţi.  Deşi sistemul statistic al guvernului încă nu deţine statistica completă cu privire la durata condamnărilor în cauze de trafic de persoane, conform rapoartelor CCTP, cel puţin 50 de traficanţi au fost condamnaţi în 2007 la închisoare pe termen de la 7 la 10 ani.  Autorităţile nu au pornit urmăriri penale şi nici nu au pedepsit penal vreun funcţionar guvernamental implicat în trafic de persoane.  De asemenea, autorităţile nu au informat comunitatea internaţională dacă investigarea unor funcţionari guvernamentali concediaţi în august 2006 a produs suficiente dovezi ca să permită urmărirea lor penală.  În ceea ce priveşte alegaţiile de complicitate a unui fost oficial CCTP sus-pus, guvernul afirmă că procurorii au investigat aceste alegaţii şi nu au găsit probe de săvârşire a vreunei crime.  Câteva victime au relatat că atât grăniceri cât şi poliţişti au fost implicaţi în traficul de persoane.  Autorităţile de drept ale Moldovei au înregistrat opt cazuri de încercare de mituire de către bănuiţi în tentativa de a înceta urmărirea lor penală.  Procurorii au mai indicat că slaba instrumentare a cauzelor penale şi corupţia ar fi fost motivul pentru care pedepsele faţă de traficanţi fie că au fost blânde fie că au fost suspendate.

Protecţia

Guvernul nu acordă finanţare organizaţiilor non-profit pentru asistenţa victimelor, deşi a alocat 44,000 dolari SUA în bugetul de stat pentru cheltuielile curente ale centrului de reabilitare a victimelor şi a conlucrat cu asociaţiile obşteşti şi programele de asistenţă internaţională pentru acordarea de servicii juridice, medicale şi psihologice pentru victimele traficului în perioada de raportare.  Ministerul Afacerilor Interne al Moldovei a semnat un memorandum de colaborare cu Organizaţia Internaţională pentru Migraţie (IOM) pentru asigurarea repatrierii de către IOM a victimelor traficului de persoane fără ca acestea să fie reţinute de către grăniceri, dar lăsate să se deplaseze nestingherit până la Centrul de Reabilitare IOM, unicul centru de asistenţă exhaustivă pentru victime din ţară.  Deşi mecanismul de identificare proactivă a victimelor lipseşte, autorităţile au angajat şi salarizat 547 de asistenţi sociali şi au acordat asistenţă la 162 de persoane în cadrul unui proiect pilot de referire a victimelor spre servicii de protecţie, care se află în fază incipientă şi care a început în 2006 în cinci raioane şi a fost extins în 2007 în alte şapte. În ianuarie 2007, Ministerul Afacerilor Externe în partineriat cu IOM a lansat un proiect de dezvoltare a capacităţilor personalului secţiilor consulare de la ambasadele Moldovei din afara ţării pentru a asista victimele din Moldova şi potenţialele victime ale traficului de persoane. Legislaţia moldovenească absolvă victimele de orice urmărire penală pentru faptele ilegale comise în timp ce au fost traficate; cu toate acestea, în realitate unele victime au fost pedepsite pentru asemenea fapte. Actualmente, Moldova nu acordă statut de reşedinţă temporară cetăţenilor străini victime ale traficului de persoane, şi nici nu le acordă alternative legale deportării în ţări în care victimele se pot confrunta cu condamnări sau dificultăţi.  Autorităţile afirmă că încurajează victimele să colaboreze la investigarea şi urmărirea penală a traficanţilor, însă nu au fost definitivate măsuri suficiente pentru a asigura securitatea victimelor.

Prevenirea

În martie 2008, guvernul a aprobat Planul Naţional de Acţiuni pentru Combaterea Traficului de Persoane pe anii 2008-2009, anterior ne existând nimic, deoarece precedentul plan a expirat la finele lui 2006.  În mai marea parte a perioadei de raportare, comitetul naţional de prevenire şi combatere a traficului de pe lângă guvern a rămas fără conducător.  În februarie 2008, guvernul a numit un preşedinte al comitetului la nivel de Vice Prim-Ministru în conformitate cu legislaţia moldovenească.  Pe parcursul anului, CCTP a administrat şi o linie fierbinte pentru victimele traficului.  Autorităţile au recunoscut atât public cât şi în particular că traficul de persoane este o problemă, însă s-a mizat şi în continuare pe organizaţiile non-guvernamentale şi internaţionale în desfăşurarea de campanii de informare a publicului.  CCTP, împreună cu organizaţiile non-guvernamentale şi internaţionale, au elaborat şi desfăşurat seminare pentru liceeni, cadrele din învăţământul şcolar şi universitar, preoţi, autorităţi locale şi demnitari locali din organele de drept.  CCTP a acordat interviuri televizate pentru a ţine la curent telespectatorii despre operaţiunile de combatere şi prevenire a traficului de persoane, precum şi pentru a le ridica nivelul de conştientizare a consecinţelor traficului de persoane.  Guvernul moldovean acordă timpi de antenă gratis pentru campaniile anti-trafic.