Ştirile Amabasadei

Extras din Raportul cu privire la traficul cu fiinţe umane. Anul 2006.

MOLDOVA (nivelul 2)

Moldova este o sursă majoră  a traficului de femei şi fete în scopul exploatării sexuale. Victimele sunt traficate prin întreaga Europă şi Orientul Mijlociu, din ce în ce mai mult în Turcia, Israel, Emiratele Arabe Unite şi Rusia. Într-o măsură mai mică, Moldova reprezintă o ţară de tranzit cu destinaţia în ţările europene pentru victimele traficate din alte foste state sovietice. Traficarea internă  a fetelor din zonele rurale spre Chişinău continuă. Mica regiune separatistă Transnistria, ce se află în partea de est a Moldovei, nu este controlată de guvernul central şi rămâne o sursă semnificativă şi o zonă de tranzit pentru traficarea persoanelor.

Guvernul Moldovei nu întruneşte în totalitate standardele minime pentru eliminarea traficului, totuşi, face eforturi considerabile în această direcţie. În 2005 Guvernul a continuat să  îmbunătăţească  activitatea organelor de drept în acest sens, mărind numărul investigaţiilor ale cazurilor de trafic şi condamnând mai mulţi traficanţi. Guvernul a adoptat o legislaţie anti-trafic comprehensivă şi a modernizat şi perfecţionat Planul Naţional de Acţiuni. Cu toate acestea, guvernul nu a dat dovadă de iniţiativă în acest domeniu, contând  aproape în totalitate pe activitatea ONG-lor pentru a efectua lucrul ce ţine de prevenirea fenomenului şi protecţia victimelor. Prin intermediul Comitetului Naţional pentru combaterea traficului de fiinţe umane, Guvernul ar trebui să implementeze noul plan naţional de acţiuni, să aloce mai multe resurse în scopul prevenirii acestui flagel şi să le ofere victimelor protecţie şi asistenţă.

Susţinerea învinuirii în instanţa de judecată

În decursul ultimului an, guvernul Moldovei a înregistrat progrese nesemnificative în pedepsirea faptele de trafic. Deşi Codul penal al Moldovei prevede pedepse specifice pentru traficul de persoane, unii procurori au continuat să înainteze învinuiri mai puţin aspre, precum este proxenitismul. În decembrie 2005, guvernul a adoptat o legislaţie anti-trafic comprehensivă prin care a reglementat traficul de fiinţe umane în scopul exploatării sexuale şi prin muncă forţată. Cu toate acestea, în lipsa unui angajament clar din partea guvernului cu privire la alocarea resurselor, implementarea cu succes a legii rămâne un subiect de discuţie. Guvernul a intensificat eforturile sale de aplicare a legii, urmărind penal 386 de cazuri de trafic în 2005. Din cele 314 cazuri transmise în instanţă, au fost condamnaţi 58 de traficanţi, ceea ce reprezintă cu 23 de condamnări mai mult decât în 2004. În realitate, doar 36 de traficanţi au fost condamnaţi la pedepse privative de libertate; restul au achitat amenzi sau au fost supuşi amnistiei. Cu regret, guvernul a recurs tot mai des la suspendarea executării pedepselor în 2005. Deşi unele pedepse aplicate condiţionat cu suspendarea executării pedepselor lor au constituit rezultatul urmăririlor penale nereuşite, altele s-au datorat corupţiei sistemului judecătoresc. În decursul perioadei de raportare, guvernul a desfiinţat Unitatea Anti-Trafic a Ministerului de Interne şi a înlocuit-o cu un nou Centru de Combatere a Traficului de Persoane, care întruneşte sub egida sa reprezentanţii mai multor organe. Deşi guvernul nu a întreprins nici o acţiune în acest sens, continuă să apară bănueli legate de corupţia ce favorizează traficul în rândul unor oficiali ai organelor de drept. În 2005, guvernul a condamnat la 10 ani de închisoare un ofiţer de poliţie acuzat de colaborare cu traficanţii din Turcia. După ce a fost deportat din Emiratele Arabe Unite, un fost poliţist moldovean acuzat de trafic de femei în această ţară a fost judecat în libertate (pe cauţiune) până la finalul procesului de judecată.

Protecţie

Eforturile guvernului Moldovei de a proteja şi reintegra victimele traficate au rămas nesemnificative pe tot parcursul perioadei de raportare. Guvernul nu a finanţat ONG-uri ce oferă adăpost şi asistenţă victimelor traficului, dar a continuat să coopereze cu ele intr-un cadru limitat. În iunie 2005, Parlamentul Moldovei a operat modificări la Legea cu privire la angajare şi protecţie socială pentru a permite victimelor traficate şi altor categorii vulnerabile ale populaţiei să primească subvenţii din partea guvernului; cu toate acestea guvernul nu a raportat despre oferirea unor asemenea indemnizaţii victimelor traficate. Contrar celor menţionate în raportul din anul trecut, guvernul nu a oferit spaţiu în clădiri de stat pentru un centru de reabilitare administrat de OIM. Legea cu privire la protecţia de stat a părţii vătămate, a martorului şi a altor persoane  care acordă ajutor în procesul penal nu este implementată într-un mod adecvat si drept urmare, deşi în unele cazuri poliţia a pus la dispoziţie servicii de pază in afara locuinţei martorilor, multe victime nu s-au simţit suficient protejate pentru a depune mărturii împotriva traficanţilor. Nu a fost înregistrat progres în dezvoltarea unui sistem oficial de referire; totuşi, în decursul perioadei raportate, poliţia a transmis OIM 88 de victime. În totalitate, in perioada menţionată, OIM a raportat despre acordarea asistenţei la 464 de victime. În 2006, guvernul, în cooperare cu OIM, a lansat un program cu scopul consolidării capacităţilor colaboratorilor consulari moldoveni din străinătate de a acorda asistenţă actualelor şi potenţialelor victime ale traficului.

Prevenire

ONG-rile şi organizaţiile internaţionale au continuat să desfăşoare cea mai mare parte a campaniilor de prevenire şi educaţie anti-trafic în 2005, cu o participare sporadică din partea guvernului. Eforturile ONG-urilor de prevenire au inclus campanii de comunicare pentru potenţialele victime ale traficului prin intermediul mijloacelor media şi în zonele rurale; şi programe de educaţie în şcoli. Comitetul Naţional pentru combaterea traficului de fiinţe umane a continuat să se întrunească în şedinţe pentru a revizui activităţile guvernului de combatere a traficului, însă mai rar decât în perioada precedentă. În august 2005, guvernul a aprobat Planul Naţional de Acţiuni care a avut la bază cele mai bune practici regionale elaborate cu implicarea activă a unui ONG local.