Discursurile Ambasadorului Heather M. Hodges

Noua cale a Moldovei: bilanţ si perspective

Discursul final al Ambasadoarei Heather M. Hodges
în calitate de Ambasador al SUA în Moldova
Academia de Studii Economice a Moldovei
11 Mai 2006

Discursul final al Ambasadoarei Heather M. Hodges în calitate de Ambasador al SUA în Moldova

De regulă, aşteptam cu nerăbdare ocazia de a mă întâlni cu voi. Dar ocazia de astăzi pentru mine reprezintă un motiv de tristeţe. Nu-mi este uşor să fac faţă iminenţei plecării mele din Moldova după ce am petrecut peste doi ani şi jumătate aici.   Recent, am fost prezentată într-o revistă a celor mai influente femei ale Moldovei la categoria “Femeile ce iubesc Moldova”. Mi-a plăcut acest fapt pentru că într-adevăr iubesc această ţară pe care am cutreierat-o de la nord la sud şi de la est la vest. Iubesc oraşele voastre şi sătucurile frumoase, dealurile şi văile, cultura, folclorul, arta, mîncarea şi vinul. Dar cel mai mult iubesc poporul vostru. Este foarte greu să defineşti natura moldoveanului şi nici nu voi risca să o fac aici, dar este suficient să spun că probabil cea mai mare comoară pe care o aveţi este căldura poporului vostru.
În calitatea mea de Ambasador al Americii în Moldova din 2003 am fost martorul multor evenimente şi schimbări pozitive. Ocazional, s-a regresat descurajator, alteori reformele demarau frustrant de lent. Dar, în general, sunt mulţumită de direcţia în care merge ţara, în special de eforturile Moldovei de a face parte din Europa secolului 21. 

Din 2003 până în 2006

Înainte de a trece la discuţia despre realizări sau nereuşite, permiteţi-mi să dau un cadru istoric aflării mele aici.  Am sosit în Moldova cu numai o lună înaintea începerii unei perioade tensionate datorate aşa-numitului memorandum Kozak, când conducerea Moldovei a trebuit să aleagă între acceptarea planului Moscovei de soluţionare a conflictului transnistrean, plan perceput ca nefiabil de către mulţi observatori, inclusiv de guvernul meu, sau găsirea unei soluţii mai bune ce ar garanta integritatea teritorială a Moldovei şi democraţie pentru toţi oamenii ei. Sunt convinsă că au existat multe presiuni, inclusiv tentaţia de a soluţiona odată şi pentru totdeauna conflictul transinstrean, dar Moldova a făcut alegerea cea dreaptă. Anul trecut Parlamentul a reafirmat această alegere prin adoptarea legii ce se referă la prevederile de bază a statutul juridic special al localităţilor din regiunea transnistreană, lege ce se axează pe democratizare şi menţinere a integrităţii teritoriale a Moldovei. Este semnificativ cât de mult am avansat, pentru că plec din Moldova în perioada în care cooperarea cu Ucraina şi lansarea cu succes a Misiunii Uniunii Europene de Asistenţă la Frontieră (EUBAM) contribuie la căpătarea, în sfârşit, de către Moldova a controlului asupra teritoriului său suveran.   

Am sosit în ţară când relaţiile Moldovei cu vecinii săi erau deseori tensionate. Îmi amintesc că am rămas şocată de retorica utilizată la adresa României şi deranjată de faptul că Ucraina nu făcea mai multe pentru a ajuta Moldova să-şi controleze frontiera. Acum, Moldova are la vest un vecin care este hotărât să o ajute să-şi croiască drumul spre Uniunea Europeană, iar la est un vecin care a devenit un partener activ în eforturile de soluţionare a conflictului transnistrean, un vecin deciziile căruia de susţinere a Moldovei în încercarea de consolidare a regimului său vamal duc la depăşirea status quo-ului.  În sfârşit, Moldova începe să capete controlul asupra frontierei sale. La sosirea mea, Moldova executa cu mândrie preşedinţia Consiliului Europei, iar în noiembrie 2003 a găzduit summitul Consiliului Europei. Săptămâna trecută Moldova a fost acceptată ca membru deplin în Procesul de Cooperare pentru Europa de Sud-Est (SEECP). Această organizaţie probabil nu este bine cunoscută unui moldovean de rand, dar, în esenţă, ea reprezintă “vocea” ţărilor din Europa de sud-est la Bruxelles. Consider că participarea Moldovei în SEECP va duce la o îmbunătăţire în timp a relaţiei Moldovei cu vecinii săi din sud-vest şi va consolida credibilitatea Moldovei în calitate de candidat pentru o eventuală aderare la UE.

Cu aceste mici adnotări despre începutul şi sfârşitul misiunii mele în Moldova şi pe care le consider a fi punctele de reper ale şederii mele aici, permiteţi-mi să comentez asupra câtorva evenimente şi realizări.

Un an extrem de productiv

Îmi place să mă gândesc la anul 2005 ca la un an extrem de productiv pentru Moldova. Un an în care decizia Preşedintelui Voronin, a guvernului şi a parlamentului pentru o orientare occidentală a început să dea roade, un an în care procesul de reformă a luat amploare şi a început să facă o diferenţă.

În februarie 2005, Moldova a semnat Planul de Acţiuni Moldova - Uniunea Europeana. Acesta este un document care pune bazele unei cooperări mai strânse ca oricând dintre Moldova şi Europa. El nu promite Moldovei aderarea la UE. Moldova nici nu trebuie să se aştepte la o astfel de promisiune în acest document. Planul este mai degrabă un set de măsuri prin care Moldova se poate apropia de membrii UE. Nu există obiectiv în plan ce poate fi îndeplinit uşor, dar, cu timpul, dacă depune eforturi mari pentru îndeplinirea acestui plan de acţiuni, Moldova va deveni o democraţie mai puternică cu o economie mai sănătoasă şi prosperă. Trebuie să fie clar tuturor că progresul nu poate fi mimat, de asemenea, exact ca şi la scoaterea bandajului, este probabil mai bine să înfrunţi durerea reformei dintr-o mişcare şi să fii hotărât să nu dai înapoi sub nici o formă. Evident nu pot specula pe marginea eventualei aderări a Moldovei la UE, dar cred ferm că dorinţa Moldovei de a se alinia ţărilor din sud-estul Europei are sens. Dar această dorinţă trebuie să fie susţinută de un angajament total de a se califica în absolut orice domeniu la fel ca şi ţările candidate din Balcanii de vest. Nu puteţi merge cu jumătăţi de măsură – Uniunea Europeană trebuie luată cu atac. Dacă vă doriţi o accedere mai rapidă, atunci trebuie evident să fiţi într-atât de calificaţi, încât să nu îndrăznească să vă refuze. Nu va fi uşor. Moldova a trecut prin vremuri dificile, iar alegerea pe care aţi făcut-o pentru viitor va necesita şi mai multe sacrificii. Dar sunt absolut convinsă că dacă politicienii şi societatea civilă se vor uni, veţi reuşi.

Întorcându-ne la anul 2005, în martie Dumneavoastră aţi avut alegeri care au fost recunoscute de OCSE ca fiind, în general, în conformitate cu majoritatea standardelor internaţionale şi europene. Acel scrutin electoral evident că nu a fost perfect, dar, cu siguranţă, putea fi mai rău. Graţie presiunilor din partea societăţii civile - grupuri precum Coaliţia Pentru Alegeri Libere şi Corecte, din partea partidelor politice de opoziţie şi a prietenilor Moldovei din vest, guvernul a acceptat să opereze schimbări de ultimă oră în regulamentul media cu privire la alegeri, iar Comisia Electorală Centrală a recurs la unele ajustări în procedurile sale. Deşi cu întârziere, totuşi foarte important, Guvernul a făcut posibilă desfăşurarea unei campanii electorale mai deschise, fapt ce a contribuit la abilitatea alegătorilor de a face o alegere mai informată. Să ne amintim de aceste lucruri şi în campania electorală din Găgăuzia ce se va desfăşura anul acesta, şi în alegerile municipale din anul viitor - guvernul trebuie să  depună eforturi mari pentru a se conforma tuturor recomandărilor OSCE cu privire la alegeri.

Securizarea frontierei

În 2005, Comisia Europeană a deschis aici o reprezentanţă iar Uniunea Europeană a desemnat un Reprezentant Special pentru Transnistria. Conform prevederilor Planului Yushcenko pentru Transnistria, Statele Unite şi Uniunea Europeană au fost invitate să ia parte la negocieri în cadrul formatului 5+2, astfel aducând un echilibru mai mare la masa de tratative. Deocamdată  nu avem rezultate concrete, dar cred că un nivel mai mare de conştientizare din partea UE si SUA a acestor aspecte şi probleme este extrem de important. Şi aici iarăşi trebuie să menţionez Misiunea Uniunii Europene de Asistenţă la Frontieră. Cred că prezenţa EUBAM deschide o filă nouă a istoriei. Fiind deja la faţa locului în momentul în care Prim Miniştrii Moldovei şi Ucrainei au stabilit să aplice în forţă noul regim vamal, EUBAM a devenit martorul implementării acestui acord. Mai mult ca atât, este pentru prima dată când avem informaţii verificabile  despre ceea ce se întâmplă de-a lungul frontierei estice a Moldovei. Chiar dacă unii ar putea fi dezamăgiţi de faptul că deocamdată  nu au fost descoperite cazuri răsunătoare de trafic de armament sau alte cazuri similare, informaţia adunată cu privire la tone şi tone de carne de pasăre, ţigări, alcool care sunt aduse şi scoase din Transnistria denotă cât de deschisă a fost frontiera pentru contrabandă.

Indignarea înverşunată a Tiraspolului, „blocadă” autoimpusă şi orchestrată de auto-proclamatele autorităţi Transnistrene împotriva locuitorilor regiunii, a demonstrat că regimul de la Tiraspol şi susţinătorii săi nu intenţionează  să respecte ordinea de drept. Datorită EUBAM, atât Ucraina cât şi Moldova vor beneficia de analiza problemelor atât în termeni de implementare a legii, cât şi de creştere a veniturilor ca rezultat al reducerii contabandei.

Reforme: Realizări şi Provocări

În 2005, Moldova a început să-şi îmbunătăţească relaţiile cu instituţiile financiare internaţionale. Aceasta a culminat recent cu semnarea unui  acord cu Fondul Monetar Internaţional şi sper că în curând guvernul va reuşi să finalizeze negocierile cu Clubul Creditorilor de la Paris pentru restructurarea datoriei Moldovei.

Reformarea continuă şi angajamentul pentru o piaţă liberă sunt vitale pentru  asigurarea viitorului economic al Moldovei. Statele Unite vor continua să susţină eforturile voastre de modernizare a sectorului agrar şi de respectare a standardelor europene cu scopul diversificării pieţelor de export ale  Moldovei. Niciodată nu trebuie să fiţi la cheremul unei ţări care poate să  închidă uşa în faţă exporturilor voastre sau să întrerupă aprovizionarea cu energie din motive politice.

Un alt pas înainte, de care sunt în special mulţumită, este decizia Corporaţiei Provocările Mileniului din Statele Unite de a invita Moldova să înainteze un proiect pentru „Programul preliminar” al Fondului Provocările Mileniului. Scopul acestui program este de a ajuta ţara să soluţioneze acele domenii problematice care nu-i  permit să se califice pentru grantul de asistenţă a Fondului Provocările Mileniului, valoarea căruia se poate ridica la sute de milioane de dolari. În cazul Moldovei, domeniul în care trebuie să înregistreze progrese pentru a fi eligibilă pentru asistenţă deplină este lupta cu corupţia.

Conform Băncii Mondiale, corupţia este cel mai mare obstacol în dezvoltarea economică şi socială. În cazul în care acest fenomen nu este ţinut sub control, corupţia devine un flagel care distruge naţiuni. Ea le aduce în prag de sărăcie, le subminează transparenţa şi încrederea în instituţiile ce sunt esenţiale pentru o democraţie stabilă, funcţională şi prosperă.

Reformarea sistemului judiciar este o parte crucială a acestui efort. Aceasta nu doar pentru că nici o ţară nu este cu adevărat democrată  dacă legile sale nu sunt implementate la modul cuvenit, ci şi pentru că ţările străine nu vor investi în ţări unde sistemul judiciar nu este capabil sau nu vrea să le protejeze drepturile. Sistemul judiciar al Moldovei trebuie să fie reformat  pentru a deveni mai profesionist, mai transparent, mai puţin corupt şi mai puţin susceptibil interferenţelor politice.

Pe parcursul aflării mele aici, Moldova a înregistrat unele progrese în combaterea corupţiei. Implementarea aşa-numitei  „legi a ghilotinei” este un exemplu bun. Această lege, care a dus la revizuirea a sute de prevederi regulatorii şi eliminarea a circa 200 dintre ele, a contribuit la reducerea numărului ştampilelor şi semnăturilor necesare pentru a avea o afacere în Moldova şi, astfel, la reducerea oportunităţilor de mituire a  birocraţilor. Aceasta, de asemenea, a creat un climat mai facil şi mai atractiv pentru oamenii de afaceri care ar dori să învestească aici. Cu timpul, un climat de afaceri din ce în ce mai bun va atrage după sine crearea mai multor locuri de muncă şi un viitor mai prosper pentru moldoveni.
Un alt exemplu bun este reformarea Serviciului Vamal, inclusiv introducerea unui sistem nou de monitorizare, şi rotaţia ofiţerilor vamali prin alte posturi din ţară. Aceste măsuri au favorizat diminuarea corupţiei şi au dus la creşterea bruscă a veniturilor vamei. Cu regret, şeful vamei, persoana care a implementat aceste reforme, Nicolae Vâlcu, a decedat acum două săptămâni. Eu sper că succesorul lui va continua ceea ce a fost iniţiat şi va face tot posibilul ca procesul de reformare să meargă înainte.

Sunt, în general, optimistă că echipa Moldovei care elaborează Planul pentru Fondul Provocările Mileniului sub conducerea capabilă a Zinaidei Grecianîi, Prim Vice Prim Ministru, va avea succes, dar să nu credeţi că va fi uşor. Societatea Moldovenească nu conştientizează problema pe deplin, unele instituţii se opun schimbărilor, iar în special una, creată tocmai cu scopul combaterii corupţiei, se împotriveşte înverşunat să funcţioneze ca o organizaţie modernă.
Lupta cu traficul de persoane a înregistrat unele progrese, dar mai multe urmează de făcut. Au fost adoptate noi legi, iar noi colaborăm cu guvernul pentru a înfiinţa un Centru pentru Combaterea Traficului de Persoane. Totuşi, toate legile şi centrele din lume nu vor fi de nici un folos, dacă oamenii în căutarea unei vieţi mai bune sunt gata să sacrifice totul şi dacă victimele traficului sunt tratate cu dispreţ şi nu cu compasiune. De aceea, noi am finanţat câteva iniţiative cu scopul de a crea centre temporare de locuit şi am oferit instruire profesională, îngrijire psihologică şi alt gen de asistenţă destinată victimelor şi celor care fac parte din  grupa de risc.

Ştiţi cu toţii că mass-media a beneficiat de multă atenţie din partea mea şi iată că acest domeniu este una dintre cele mai mari dezamăgiri pe care le pot menţiona printre puţinele progrese. Este adevărat că noul  proiect al Codului Audiovizualului este mai bun decât legislaţia curentă, însă acesta necesită perfecţionare pentru a întruni standardele europene şi internaţionale. Guvernul a afirmat de mai multe ori angajamentul său pentru promovarea unei mass-media libere şi independente, însă, cu regret, deocamdată nu putem vorbi despre un progres real în această direcţie.

Compania „Teleradio-Moldova”, care de fapt este un serviciu public, continuă să fie evident părtinitoare în favoarea guvernului şi a partidului de guvernământ. Parlamentul trebuie să se asigure că legea Audiovizualului încorporează recomandările experţilor Consiliului Europei şi OSCE, dar nici aceasta nu este suficient. Chiar şi cea mai bună lege nu este de nici un folos dacă nu este implementată şi aplicată într-un mod adecvat. Guvernul trebuie să întreprindă paşi concreţi pentru a stopa influenţa sa asupra televiziunii şi radioului public, astfel încât acestea să poată funcţiona ca nişte instituţii cu adevărat independente, pluraliste şi nepărtinitoare, aflate în serviciul oamenilor din Moldova.

SUA şi Moldova

Nu încape nici o îndoială că din momentul în care Moldova a devenit un stat suveran, Statele Unite au ştiut exact unde această ţară se află pe hartă. Din momentul stabilirii relaţiilor diplomatice cu Moldova în 1991, Statele Unite au acordat asistenţă pentru a putea realiza multe din schimbările pozitive pe care tocmai le-am menţionat. Asistenţa noastră economică şi militară acordată începând cu 1991 depăşeşte jumătate de miliard de dolari. În plus, Statele Unite au implementat programe de consolidare ale instituţiilor democratice cu scopul fortificării şi mobilizării societăţii civile, intensificării capacităţilor autorităţilor  locale şi a partidelor politice de a identifica şi face faţă preocupărilor oamenilor, programe ce s-au axat pe instruirea conducerii ţării despre securitate şi principii de guvernare democrată, şi organizarea alegerilor libere şi corecte. Noi am acordat susţinere în reformarea economică şi dezvoltarea afacerilor în agricultură. Programele noastre educaţionale şi de schimb au făcut posibil ca sute de moldoveni să meargă în America şi mulţi americani să vină în Moldova cu scopul de a ne cunoaşte reciproc, de a învăţa despre modul nostru diferit de viaţă, şi despre visurile pe care le împărtăşim.

Mi-e greu să îmi iau rămas bun atunci când atât de multe se întâmplă. Este dificil să le spun la revedere colegilor mei de la Ambasadă, atât moldoveni cât şi americani, care mi-au oferit atâta susţinere în munca mea. Mulţumesc persoanelor oficiale şi neoficiale ale Moldovei pentru faptul că au fost deschişi cu mine şi că mi-au permis să fiu o parte din istoria voastră. Sper ca în schimb eu v-am fost de ajutor în drumul vostru spre un viitor mai bun.
America şi partenerii noştri întotdeauna vor da o mână de ajutor celor care aspiră spre libertate. Însă, până la urmă, calea pe care va merge ţara este în mâinile voastre. Vreau să fie clar că eu nu mă adresez doar conducerii ţării. Societatea civilă, cei tineri, cei bătrâni, liderii politici, cetăţenii de rând trebuie să participe la  transformarea Moldovei într-o ţară unde moldovenii vor dori să trăiască sau să se întoarcă.

Status-quo-ul se schimbă, şi nu doar la hotarul cu Ucraina. Noi provocări interne pentru regimul Smirnov apar. România si-a reiterat angajamentul de a susţine Moldova. Europa devine mai interesată şi mai deschisă către ţara voastră. Parlamentul a afirmat în unanimitate angajamentul său de a promova un viitor european.

Dacă este vre-un gând pe care vreau să vi-l las la încheierea misiunii mele în Moldova, acesta ar fi: Nu rataţi şansa! Uşa vă este deschisă dacă doriţi să intraţi şi să vă ocupaţi locul în familia democraţiilor europene. Nu va fi uşor şi nici nu se va întâmpla în mod automat. America, aliaţii şi partenerii noştri vă vor ajuta dacă doriţi acest lucru. Dar alegerea, ca şi viitorul, vă aparţine.

Mulţumesc! La revedere!