Discursurile Ambasadorului Pamela Hyde Smith

"Criza Irakiana:Esenta Problemei"
Pamela Hyde Smith
Ambasador Extraordinar si Plenipotentiar al SUA оn Republica Moldova

7 aprilie 2003

Secretarul de Stat Colin Powell a lansat recent o intrebare, care contine in sine tot s-a spus si s-a scris despre criza irakiana:

"Dati-mi voie sa va adresez aceasta intrebare in mod direct si clar, in cele mai simple cuvinte. Intrebarea este simpla: A luat Saddam Hussein o decizie politica strategica pentru a se conforma rezolutiilor Consiliului de Securitate al ONU? A luat el o decizie politica strategica pentru a se debarasa de armele sale de distrugere in masa? Iata care este esenta intrebarii."

Aceeasi intrebare sta la ordinea de zi timp de 12 ani si unicul raspuns rezonabil este - nu.

Saddam Hussein incearca sa evite consecintele ne conformarii sale rezolutiei 1441 a Consiliului de Securitatea al ONU, sperand sa scape de momentul adevarului. Acum este momentul cand Natiunile Unite trebuie sa se adune inca o data si sa dea lui Saddam de inteles ca nici o natiune nu a fost inselata de tactica sa evidenta.

Nimic din ceea ce am vazut de la adoptarea rezolutiei 1441 nu ne indica ca Saddam Hussein a luat o decizie strategica si politica pentru a se dezarma; mai mult ca atat, nimic nu ne indica ca regimul irakian a decis sa coopereze cu inspectorii in mod activ, neconditionat si imediat. Procesul de examinare a problemei nu inseamna progres in rezolvarea ei. Concesiunile nu inseamna conformare. Distrugerea catorva rachete, si numai dupa presiuni si cand aceste presiuni nu mai puteau fi evitate, nu este acea conformare care a fost prevazuta in rezolutia 1441 a Consiliului de Securitatea al ONU.

Gesturile Irakului prea mici si prea tarzii au drept scop nu doar inducerea in eroare si amanarea actiunilor din partea comunitatii internationale. Unul din scopurile sale majore este de a diviza comunitatea internationala, de a ne desparti in fractiuni care ar conflicta intre ele. Acest efort al lui trebuie sa esueze.

Reactia lui Saddam este in corespundere cu reactia lui la fiecare din rezolutiile precedente. El a reactionat la ele cu sfidare si inselatorii, an de an dupa 1991 si zi de zi dupa adoptarea rezolutiei 1441.

Daca Bagdadul ar fi cu adevarat cooperant, daca ei intr-adevar ar dori sa se conformeze, daca ei ar fi intr-adevar interesati in dezarmare, ei ar prezenta toate aceste materiale si nu le-ar imprastia cu telul de a le ascunde. Ceea ce se intampla este cu totul altceva.

Din pacate, efortul inspectiei nu da rezultate. De ce? Deoarece niciodata nu s-a intentionat sa se lucreze in asa circumstante ostile.

Am vazut cazuri aparte de distrugere a armelor -- aici o focoasa, acolo o racheta - creand aparenta dezarmarii si cooperarii. In ultimule zile regimul irakian a promis sa prezinte mai multe hartii, mai multe rapoarte. Aceste gesturi neinsemnate si promisiuni de hartii nu reduc substantial capacitatile lui Saddam, ele nu reprezinta o schimbare de atitudine din partea lui si ele nu elimina amenintarea pentru pacea si securitatea internationala.

Daca Saddam nu ne lasa alte optiuni decat de a-l dezarma cu forta, Statele Unite si partenerii nostri de coalitie vor face tot posibilul pentru a face acest lucru repede, si in asa mod ca fie reduse la minimum pierderile de vieti civile sau distrugeri de proprietate. In asa circumstante, daca ele ne vor fi impuse, noi vom face tot ce ne sta in puteri pentru a rezolva problemele umanitare ale poporului Irakian.

Curand dupa ce vor fi rezolvate problemele imediate si dupa ce va fi asigurata securitatea interna, noi vom trece cit de repede posibil la supravegherea civila a etapelor ulterioare in procesul de transformare a Irakului, conlucrand cu irakienii, atit in Irak cit si in afara lui, cu numerosii parteneri de coalitie pe care ii vom avea si cu toate partile comunitatii internationale care vor dori sa joace un rol in acest efort. Dupa aceea vor putea fi construite institutiile legale irakiene, care vor reprezenta toti irakienii, tot poporul irakian.

Sa fim siguri ca va fi mult de lucru. Lucrul de reconciliere, reabilitare si reconstructie va fi greu si de lunga durata, dar Statele Unite si aliatii sai sunt capabili sa faca fata sarcinii.

Statele Unite si comunitatea internationala doresc sa ajute la eliberarea poporului irakian de frica si sa-l ajute sa-si obtina libertatea.