Raportul cu privire la libertatea credintei. 2007

MOLDOVA

Constituţia prevede libertatea religiei şi în general Guvernul respectă acest drept în practică; cu toate acestea legea conţine anumite restricţii care împiedică uneori desfăşurarea activităţilor de către unele grupuri religioase. La 11 mai Parlamentul a adoptat o nouă lege cu privire culte care abordează multe dintre aceste probleme; totuşi, la 18 iunie, 2007, Preşedintele a întors legea în parlament pentru revizuire. Alte acţiuni nu au fost întreprinse până la sfârşitul perioadei de raportare.

În perioada acoperită de acest raport, nu s-a înregistrat nici o schimbare generală în ceea priveşte respectarea de către Guvern a libertăţii confesionale. Guvernul a continuat să-şi susţină deciziile anterioare cu privire la refuzul de a înregistra unele grupuri. Cu toate acestea, Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă (Mormonii) a fost înregistrată în luna decembrie 2006; În regiunea separatistă Transnistria, care nu este controlată de Guvern, autorităţile au continuat să refuze înregistrarea unui şir de grupuri religioase minoritare, supunând membrii acestora hărţuirii.

Au fost câteva relatări despre abuzul social pe bază de convingeri sau practici religioase; unele ramuri ale credinţei Creştin Ortodoxe au fost supuse discriminării. Au fost raportate cazuri în care protestanţii şi grupurile para-bisericeşti s-au confruntat cu hărţuirea din partea consiliilor locale orăşeneşti, precum şi din partea preoţilor şi enoriaşilor ortodocşi.

Ambasada SUA a ridicat la cel mai înalt nivel al Guvernului problema dificultăţilor de înregistrare a unor grupuri religioase. În ianuarie 2007, Ambasadorul SUA a găzduit o întrunire a oficialilor guvernului cu liderii a 21 grupuri religioase, în scopul susţinerii extinderii libertăţii religioase în ţară.
 
Secţiunea I. Demografia religioasă

Ţara cuprinde un teritoriu de aproximativ 13 mii mile pătrate (33670 km2) şi o populaţie de 3,9 milioane, inclusiv locuitorii Transnistriei în număr de 555,000.

Biserica predominantă este cea Creştin Ortodoxă. Conform diverselor estimări, peste 90% din populaţie se atribuie uneia dintre cele două mitropolii Ortodoxe, a Moldovei sau a Basarabiei. Totuşi, cifre oficiale sunt disponibile doar cu privire la proprietăţile asociate organizaţiilor religioase şi parohiilor; Serviciul de Stat pentru Problemele Cultelor (SSPC) nu ţine statistici privind numărul aderenţilor sau a celor ce frecventează cu regularitate slujbele. Conform Serviciului de Stat pentru Problemele Cultelor (SSPC), Biserica Ortodoxă a Moldovei (BOM), afiliată Bisericii Ortodoxe Ruse, are 1,255 parohii; Biserica Ortodoxă din Basarabia (BOB), afiliată Bisericii Ortodoxe Române, are 219 parohii; iar Biserica Ortodoxă Rusă de Rit Vechi (credincioşii de rit vechi) are 15 parohii. Nu sunt disponibile informaţii privind numărul de parohii sau de adepţi ai Bisericii Adevărat Ortodoxe din Moldova (cunoscută de asemenea ca Biserica Ortodoxă Rusă din Străinătate), pe care guvernul a refuzat să o înregistreze. Tradiţiile religioase ale Bisericii Ortodoxe se împletesc cu cultura şi patrimoniul ţării.

Printre aderenţii altor grupuri religioase se numără Romano-catolicii, Baptiştii, Penticostalii, Adventiştii de Ziua a Şaptea, Musulmanii, Martorii lui Iehova, Bahaiştii, Evreii, Adepţii Reverendului Sun Myung Moon, Molocanii (un grup rusesc), Evreii Mesianici (care cred că Isus este Mesia), Luteranii, Prezbiterienii, Crişnaizii, precum şi alte grupuri creştine carismatice şi evanghelice. Cel mai mare grup ne-ortodox este Uniunea Creştină Baptist Evanghelică care are 260 de parohii înregistrate şi declară că are 550 biserici. Martorii lui Iehova au 163 de congregaţii înregistrate şi declară ca au 234 Sali ale Regatului şi 17,000 de adepţi. Adventiştii Zilei a Şaptea au 147 de congregaţii. Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă (Mormonii) are 2 congregaţii şi un număr  de aproximativ 250 membri.

SSPC ne relatează existenţa a opt congregaţii evreieşti. Conform celor mai recente estimări ale Centrului Cultural Evreiesc din Chişinău, comunitatea evreiască are aproximativ 24,000 membri, inclusiv 15,000 în Chişinău; 2,500 în Bălţi şi zonele învecinate; 1,600 în Tiraspol, capitala Transnistriei; 1,000 în Bender, un oraş din stânga Nistrului ocupat de autorităţile transnistrene; şi 4,000 în oraşele mici. Cifrele Guvernului numără 3,608 evrei în Moldova şi aproximativ 1,200 în Transnistria. Aceste cifre reflectă identitatea etnică declarată la recensământul din 2004 dar nu şi afilierea religioasă, deoarece recensământul a permis respondenţilor să facă doar o singură alegere a identităţii etnice. Rezultatele recensământul din 2004, raportate de autorităţile Transnistriei, declară un umăr de 7,200 evrei în regiune.
 
Misionarii străini sunt prezenţi în ţară.

Secţiunea II. Situaţia Libertăţii Religiei

Cadrul legal / de politici

Constituţia prevede libertatea religiei şi Guvernul în general a respectat acest drept în practică; totuşi, legea cu privire la culte conţine restricţii care împiedică desfăşurarea activităţilor grupurilor religioase neînregistrate (vezi Restricţii Asupra Libertăţii Religiei). Legea prevede libertatea practicării religiei. Ea, de asemenea, protejează confidenţialitatea declaraţiilor făcute preoţilor în timpul confesiunii, permite cultelor să-şi creeze asociaţii şi fundaţii şi prevede neimplicarea Guvernului în activităţile religioase ale cultelor.

În data de 4 aprilie 2007, Consiliul Europei a recomandat insistent autorităţilor să adopte o lege care ar defini cu claritate drepturile grupurilor de a obţine recunoaştere în calitate de comunitate religioasă şi de a avea posibilitatea de contestare în caz de refuz. Consiliul Europei a criticat de asemenea proiectul de lege pentru faptul că nu defineşte clar condiţiile în baza cărora Ministerul Justiţiei poate cere instanţelor de judecată să interzică activităţile anumitor comunităţi religioase. Criticele Consiliului Europei nu au fost adresate de către Parlament înainte de adoptarea legii.

În 18 iunie 2007, Preşedintele a întors în Parlament noua lege cu privire la culte adoptată în 11 mai. Conform comunicatelor de presă, Preşedintele Vladimir Voronin a criticat noua lege pentru că aceasta nu a descris Ortodoxia ca religie „tradiţională” a ţării şi a simplificat înregistrarea grupurilor religioase „netradiţionale”, oferind posibilităţi de prozelitism pentru noile grupuri. Preşedintele a criticat cu câteva ocazii Biserica Ortodoxă a Basarabiei ca fiind coruptă şi a pus cu insistenţă sub semnul întrebării necesitatea de a avea în ţară mai mult de o confesiune ortodoxă.

Nu există o religie de stat; cu toate acestea, BOM beneficiază de un tratament favorizat din partea Guvernului. Mitropolitului Chişinăului şi a întregii Moldove i s-a eliberat paşaport diplomatic. Conform rapoartelor şi alţi oficiali de nivel înalt ai BOM deţin de asemenea paşapoarte diplomatice. Mitropolitul participă la unele celebrări naţionale ca autoritate religioasă unică.

Legea prevede că „pentru organizare şi funcţionare”, organizaţiile religioase trebuie să fie înregistrate la Guvern. Grupurile religioase neînregistrate nu pot deţine proprietate, obţine autorizaţii de construcţie pentru biserici sau seminarii, deschide conturi bancare, angaja lucrători sau obţine spaţiu în numele lor în cimitirele publice. Bisericile separate sau filialele organizaţiilor religioase înregistrate nu sunt obligate să înregistreze la autorităţile locale; totuşi, pentru a încheia tranzacţii legale şi a primi donaţii în numele organizaţiei, o filială trebuie să se înregistreze local.

Procedura de înregistrare a unei organizaţii religioase este aceiaşi pentru toate grupurile.
O organizaţie religioasă trebuie să prezinte SSPC o declaraţie de constituire, statutul, şi o explicare a convingerilor sale religioase fundamentale. SSPC este obligat prin lege să înregistreze organizaţia religioasă în decurs de 30 zile lucrătoare, dar în practică, acesta tergiversează deseori înregistrarea, uneori pentru timp de ani întregi. La solicitarea SSPC, o instanţă de judecată poate anula recunoaşterea unei organizaţii religioase dacă aceasta „desfăşoară activităţi care afectează independenţa, suveranitatea, integritatea şi securitatea Republicii Moldova, ordinea publică sau este legată de activităţi politice.”. De asemenea, legea interzice organizaţiilor religioase să includă în statut orice prevederi care violează Constituţia sau orice alte legi.

O dispoziţie executivă din 1994, cerând aprobarea din partea autorităţilor locale pentru înregistrarea componentelor organizaţiilor religioase, a continuat să creeze probleme (vezi Abuzuri ale Libertăţii Religiei). Autorităţile din Transnistria au impus de asemenea cerinţe de înregistrare care au afectat negativ grupurile religioase şi au refuzat înregistrarea unor grupuri (vezi Restricţii asupra Libertăţii Religiei).

Legea cu privire la culte din 1992 a legalizat prozelitismul; totuşi, modificările din 1999 interzic explicit „prozelitismul abuziv.” Pe parcursul perioadei cuprinse de acest raport, autorităţile nu au întreprins acţiuni legale împotriva vreunei persoane pentru astfel de prozelitism.

Codul penal prevede pedepse pentru "Organizarea, conducerea sau participarea activă la un grup a cărui activitate, desfăşurată sub formă de propovăduire a credinţelor religioase şi de îndeplinire a riturilor religioase, este însoţită fie de cauzarea de daune sănătăţii cetăţenilor, fie de alte atentate la persoană sau la drepturile acesteia, fie de instigarea cetăţenilor la refuzul de a îndeplini obligaţiile cetăţeneşti" Nici o organizaţie nu a fost urmărită penal în baza codului în decursul perioadei cuprinse de acest raport. De asemenea, legea privind combaterea extremismului nu a fost utilizată împotriva oricărui grup religios sau a oricărei organizaţii de opoziţie.

Articolul 200 al Codului cu privire la Contravenţiile Administrative interzice orice activităţi religioase ale grupurilor religioase înregistrate sau neînregistrate care încalcă legislaţia. Articolul prevede de asemenea expulzarea cetăţenilor străini care se angajează în activităţi religioase fără consimţământul autorităţilor.

Misionarii străini pot intra în ţară pentru o perioadă de 90 zile în baza unei vize turistice. Activiştii religioşi străini trebuie să se înregistreze la şi să obţină documente de la SSPC, Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, Biroul pentru Migraţiune şi Azil (al Ministerului Afacerilor Interne) şi Ministerul Dezvoltării Informaţionale. Procedura de înregistrare este oneroasă şi este aplicată, uneori, în mod discriminator.

Conform Legii Învăţământului, “educaţia morală şi spirituală” este obligatorie pentru elevii şcolilor primare şi opţională pentru studenţii din învăţământul secundar şi universitar. În unele şcoli se predau ore de religie, dar înrolarea elevilor la acest curs depinde de solicitarea părinţilor şi disponibilitatea fondurilor. În ţară există un şir de institute teologice, seminare teologice şi alte instituţii de educaţie religioasă.

Două şcoli publice şi o grădiniţă sunt deschise doar pentru evrei, iar una dintre grădiniţele din Chişinău are o “grupă evreiască” specială. Totuşi, elevii evrei nu sunt obligaţi să frecventeze anume aceste şcoli. Aceste şcoli primesc aceeaşi finanţare ca şi şcolile publice, beneficiind în acelaşi timp de susţinere financiară din partea comunităţii. Numărul aproximativ al elevilor înmatriculaţi în şcolile evreieşti a rămas de 550.

O Hotărâre a Guvernului din 2002 autorizează autorităţile locale să determine, la propria discreţie, cărei mitropolii aparţine o parohie şi să transfere proprietatea acesteia acelei mitropolii. Parohiile din unele comunităţi au protestat împotriva transferului proprietăţilor lor.
 
Restricţii cu privire la Libertatea Religiei

Legea cu privire la Culte conţine restricţii care au împiedică desfăşurarea activităţilor de către grupurile religioase neînregistrate, iar Guvernul a continuat să refuze înregistrarea unor grupuri religioase. În unele cazuri, membrii grupurilor religioase neînregistrate şi-au petrecut serviciile religioase la domiciliu, în oficiile organizaţiilor non-guvernamentale (ONG-urilor) şi în alte localuri. În alte cazuri, grupurile au obţinut proprietate şi autorizaţii pe numele persoanelor fizice membre ale grupului.

În 27 februarie 2007 Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a decis în favoarea Bisericii Adevărat Ortodoxe din Moldova, o ramură a Bisericii Ortodoxe Ruse din Străinătate, obligând Guvernul să o înregistreze şi să achite daune morale de $15,600 (€12,000). Totuşi, la sfârşitul perioadei cuprinse de acest raport, Biserica a rămas neînregistrată.

În octombrie 2006 Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse a aprobat crearea în ţară a două eparhii a BOM. Drept protest împotriva numirii unui episcop pe baze morale, 30 de preoţi ortodocşi din raionul Ungheni au trecut de la BOM la BOB. Numai jumătate din ei au fost recunoscuţi de autorităţile locale, ceilalţi 15 au sesizat SSPC în judecată pentru refuzul de a-i înregistra. Alte evenimente în dezvoltarea acestui caz nu au fost înregistrate până la sfârşitul perioadei cuprinse de acest raport.

În 20 septembrie 2006 Curtea Supremă de Justiţie a trimis cazul privind refuzul de înregistrare a organizaţiei Martorii lui Iehova din Domulgheni de către autorităţile raionale din Floreşti înapoi la Curtea de Apel din Bălţi, care în 7 decembrie 2006 a remis cazul Judecătoriei Floreşti. Către sfârşitul perioadei cuprinse de acest raport, Curtea nu a luat nici o decizie.

SSPC a continuat să refuze înregistrarea Biserici Adevărat Ortodoxe din Moldova precum şi Organizaţiei Spirituale a Musulmanilor şi Consiliului Central Spiritual al Musulmanilor din Moldova (Ultimul este o filială a Consiliului Spiritual Central al Musulmanilor din Rusia şi Comunitatea Statelor Independente). La sfârşitul perioadei cuprinse de raport, cauza înaintată de Consiliul Spiritual Central al Musulmanilor din Moldova împotriva SSPC pentru refuzul de a înregistra Organizaţia Spirituală a Musulmanilor se afla la Curtea de Apel Chişinău.

Unor misionari li s-a refuzat permisul de a locui şi activa în ţară de către funcţionarii de stat care au citat un prag numeric de 1800 permise de muncă, cifră care nu figurează în nici o lege sau regulament administrativ. Funcţionarii le-au spus misionarilor că aceştia nu au nevoie de permise de muncă pentru a predica biblia, afirmând că 3 luni sunt suficiente pentru această activitate. Pe lângă aceasta, unii dintre activiştii religioşi străini au fost împiedicaţi să se înregistreze din cauza reţinerilor birocratice, astfel fiind nevoiţi să reîncepă procesul după revenirea în ţară.

Legislaţia prevede restituirea proprietăţii confiscate în timpul regimurilor succesive fascist şi sovietic persoanelor supuse represiilor politice sau exilate, dar această prevedere nu se aplică organizaţiilor religioase. Totuşi, autorităţile locale pot face aranjamente cu parohiile locale privind restituirea proprietăţilor bisericii; în practică de aceste aranjamente beneficiază aproape mereu BOM. După proclamarea independenţei în 1991 bisericile ortodoxe s-au asociat cu BOM sau cu BOB în baza loialităţii preotului şi congregaţiei. Câteva biserici şi-au schimbat mai târziu afilierea. Parţial din cauza lipsei accesului la dosare, BOB nu a putut prezenta numărul exact de biserici, care, după părerea lor, urma să fie întoarse BOB. Disputele privind proprietatea între BOB şi BOM au rămas nesoluţionate.

La 14 martie 2007 SSPC a recunoscut BOB ca fiind succesorul istoric, spiritual şi canonic al Bisericii Ortodoxe Române, care a existat în ţară până în 1946, dar nu a abordat problema succesiunii legale şi a drepturilor de proprietate ale acesteia. La sfârşitul perioadei cuprinse de raport Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu luase nici o decizie privind hotărârea Guvernului din 2001 prin care BOM a fost numită succesorul Bisericii Ortodoxe Române de până la Războiul Doi Mondial şi a tuturor drepturilor ei de proprietate.

În octombrie 2006 parohia BOB din Floreşti a depus o petiţie la CEDO privind dreptul de proprietate asupra unei biserici pe care şi Biserica Ortodoxă a Moldovei de asemenea o consideră proprietatea sa. Către sfârşitul perioadei de raportare nici o decizie nu a fost luată în acest sens.

Biserica Luterană şi-a reclamat proprietăţile, majoritatea cărora au fost distruse în timpul Războiului Doi Mondial. Pe lângă argumentele legale obişnuite, autorităţile au declarat oficialilor luterani că proprietăţile nu vor fi întoarse deoarece nu sunt suficienţi enoriaşi pentru a susţine folosirea acestora.

Comunitatea evreiască deţinea 77 de sinagogi în Chişinău înaintea Războiului Doi Mondial, dar nu avea în plan să revendice nici una dintre acestea; s-a declarat că sinagoga actuală, căreia i s-a permis existenţa în timpul regimului sovietic, este suficientă pentru necesităţile religioase ale comunităţii.

Autorităţile transnistrene au folosit cerinţe de înregistrare şi alte mecanisme legale pentru a restrânge libertatea religiei a unor grupuri religioase. Autorităţile au declarat grupurilor religioase evanghelice care se întruneau în case particulare că ei nu deţin permisele necesare pentru a folosi locuinţele lor pentru servicii religioase.

Nu a fost rezolvată problema înregistrării Martorilor lui Iehova la Tiraspol. Autorităţile au continuat să creeze piedici grupului în vederea înregistrării şi obţinerii codului fiscal necesar pentru a-şi desfăşura activitatea. Deşi instanţele de judecată au permis comunităţii să conteste astfel de decizii, şedinţele de judecată amânate şi neprezentarea funcţionarilor guvernamentali au împiedicat soluţionarea legală a problemei. Spre exemplu, din cauza neprezentării repetate a reprezentanţilor administraţiei, Judecătoria din Tiraspol a amânat examinarea cauzei, planificată iniţial pentru iunie 2006, privind inacţiunea „administraţiei prezidenţiale” din Transnistria de a adjudeca cererea de înregistrare a grupului. Probleme similare au apărut şi în alte oraşe transnistrene.

Autorităţile transnistrene au continuat să folosească în toate clasele şcolare un manual care conţine alegaţii negative şi calomnioase despre Martorii lui Iehova.
Cererea de înregistrare a comunităţii Baptiste din Transnistria, depusă în 2004, a rămas nesoluţionată către sfârşitul perioadei cuprinse de acest raport. 
Abuzuri ale libertăţii religiei

Între 8 şi 11 ianuarie 2007 reprezentanţii unui ONG evanghelic au fost reţinuţi pentru interogare la Vadul lui Vodă după ce un poliţist a întrerupt seminarul lor punând sub semnul întrebării dreptul lor de a desfăşura servicii religioase şi de a angaja un orator străin. Deşi reprezentanţii au afirmat că desfăşoară un seminar pe tema abuzului de droguri şi alcool şi nu servicii religioase, şi că în baza documentelor de înregistrare au dreptul de a organiza studiul Bibliei, ei au fost chemaţi în instanţa de judecată, unde le-a fost aplicată o amendă.

Organizaţia Spirituală a Musulmanilor a continuat să raporteze hărţuirea de către poliţie. În timpul perioade de raportare, Biroul Migraţiune al Ministerului Afacerilor Interne a întrerupt rugăciunile de vineri şi a chemat liderul organizaţiei în judecată.
Până la încheierea perioadei cuprinse de raport, judecata nu a avut loc. Din 2004 poliţia s-a înfăţişat deseori la rugăciunile de vineri ale grupului, organizate la oficiile organizaţiei islamice locale „Călăuza”, pentru a verifica actele participanţilor şi pentru a face fotografii.

În timpul perioadei cuprinse de raport instanţele de judecată din Transnistria au aplicat Martorilor lui Iehova sancţiuni care variază de la amendă în valoare de 400 dolari SUA (3,360 ruble transnistrene) până la probaţiune pe termen de 12 luni. Din 1995 în Transnistria, în total la 20 de membri ai Martorilor lui Iehova li s-au intentat procese din cauza refuzului conştiinţei lor de a se înrola în serviciul militar.

Nu au fost raportate cazuri de prizonieri sau dedeţinuţi pe motive religioase.

Convertire religioasă forţată

Nu au fost raportate cazuri de convertire religioasă forţată, inclusiv a cetăţenilor americani minori care au fost răpiţi sau duşi în mod ilegal din SUA şi nici cazuri de refuz de a permite acestor cetăţeni să revină în SUA.

Îmbunătăţiri şi dezvoltări pozitive în domeniul libertăţii religiei

La 29 decembrie 2006 SSPC a recunoscut şi înregistrat biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă.

La 20 decembrie 2006 Martorii lui Iehova au obţinut câştig de cauză la Curtea de Apel din Comrat şi urmau să primească despăgubiri morale şi compensarea cheltuielilor de judecată în cazul împotriva Primăriei Comrat care a suspendat lucrările de construcţie a unei Săli a Regatului şi a permis intervenţia în lucrările de şantier. Instanţele de judecată au emis decizii în favoarea comunităţilor în cazuri similare la Cruzesti, Milcoci, Orhei, Sîngera, şi Domulgheni. La 7 decembrie 2006 autorităţile locale au eliberat autorizaţie de construcţie şi permise de dare în exploatare pentru o Sală a Regatului la Ghindeşti.

Partea III. Abuzuri sociale şi discriminare

La 19 martie 2007 au fost răsturnate cinci pietre funerare la Cimitirul Evreiesc din Chişinău. Liderii comunităţii evreieşti au calificat acţiunea drept act de vandalism şi au declarat că nu au observat incidente antisemite pe parcursul perioadei cuprinsă de acest raport. Acţiuni similare au avut loc în anii precedenţi.

La 15 ianuarie 2007 sediul ziarului Timpul din Chişinău a fost asaltat de circa 20 presupuşi adepţi ai MOM, care au aruncat cu ouă în semn de protest împotriva articolelor care au criticat „Sfânta Treime” a politicienilor. La 2 februarie 2007 Judecătoria Buiucani a decis că nu sunt motive de stabilire a pedepsei penale, decizie pe care Timpul a contestat-o în instanţa ierarhic superioară. La sfârşitul perioadei cuprinse de acest raport, procesul era în desfăşurare.

Martorii lui Iehova au raportat câteva incidente. La 5 noiembrie 2006 în Floreşti un preot ortodox a atacat verbal un membru şi l-a impus să părăsească satul. La 4 noiembrie 2006 un locuitor al satului Tohatin a insultat un membru şi l-a lovit de două ori cu piciorul. Victimele au depus plângeri la poliţie de două ori. Martorii lui Iehova nu au raportat nici un progres în soluţionarea acestor cazuri. La 30 octombrie 2006 la Criuleni, un preot ortodox a atacat verbal un membru al grupului. La 31 august 2006, un preot ortodox a atacat verbal un membru din Floreşti şi i-a pălmuit fiica. Împotriva preoţilor nu au fost întreprinse măsuri legale.

La 8 septembrie 2006 un pastor penticostal din Nisporeni a încercat să organizeze o slujbă la aer liber cu muzică, predici şi distribuire de hrană în oraş, dar a fost împiedicat fizic să facă acest lucru de către preoţii ortodocşi, care au condus o procesiune în acea localitate şi ulterior au chemat un inspector sanitar care a împiedicat distribuirea hranei, cu toate că aceasta era însoţită de certificatele de inspecţie sanitară corespunzătoare. Primarul a telefonat la SSPC, care a declarat că slujba este autorizată, totuşi primarul nu a putut convinge preoţii să nu se implice. Nu este raportat nici un progres în soluţionarea acestui caz.

La 17 iulie 2006 trei preoţi ortodocşi au ameninţat misionarii străini care renovau un fost magazin pentru a-l transforma în biserica penticostală din Pîrliţa. La 19 iulie preoţii însoţiţi de câţiva bărbaţi au intrat în clădire, au scos lucrătorii afară, au aruncat uneltele pe fereastră şi au stricat conexiunile electrice. În seara zilei de 21 iulie clădirea a fost incendiată. Proprietarul clădirii a chemat în judecată un preot în calitate de organizator şi doi indivizi în calitate de făptaşi. La 15 noiembrie 2006 Judecătoria din Bălţi a declarat pârâţii drept nevinovaţi din cauza lipsei probelor. Decizia nu a fost atacată.

Disputele între Biserica Ortodoxă a Moldovei şi Biserica Ortodoxă a Basarabiei au continuat în timpul perioadei de raportаrе.

Convertirea de la ortodoxie, şi în special de la Biserica Ortodoxă a Moldovei putea duce la ostracism în oraşele mici şi sate.

Partea IV. Politica Guvernului SUA

În ianuarie 2007 Ambasadorul SUA a organizat o recepţie în cinstea libertăţii religiei, la care au participat şeful SSPC, asistentul acestuia şi reprezentanţi ai 21 organizaţii religioase, înregistrate şi neînregistrate, inclusiv BOM, BOC, Biserica Ortodoxă Rusă de Rit Vechi şi Biserica Ortodoxă Ucraineană. Liderii religioşi au declarat că este prima întâlnire de acest gen din istoria ţării. Ambasadorul a încurajat pe toţi cei prezenţi să continue eforturile pentru a promova libertatea şi armonia religiei.

Ambasadorul s-a întâlnit şi cu alte ocazii cu liderii celor mai mari organizaţii religioase, inclusiv BOM, BOC, Biserica Catolică şi Comunitatea Evreiască. Reprezentanţii Ambasadei SUA au continuat să ţină legătura cu conducătorii organizaţiilor religioase, majoritatea misionarilor americani rezidenţi şi alţi misionari străini din întreaga ţară.

Ofiţerii Ambasadei SUA s-au întâlnit cu liderii şi reprezentanţii legali ai multor organizaţii religioase pentru a discuta înregistrarea, restituirea proprietăţii şi alte probleme pe care organizaţiile le aveau cu autorităţile. Ambasada a atenţionat Guvernul la cel mai înalt nivel privind dificultăţile continue în înregistrarea unor grupuri religioase, iar un ofiţer al ambasadei sa întâlnit cu şeful SSPC pentru a discuta problemele legate de înregistrare. Pe lângă aceasta, Ambasada a trimis note diplomatice către guvern exprimându-şi îngrijorarea în legătură cu amânarea înregistrării unor grupuri, precum şi în legătură cu dificultăţile în obţinere a autorizaţiilor de construcţie pentru lăcaşuri de închinare.