Raportul cu privire la libertatea crdintei. 2006

MOLDOVA

Constituţia prevede libertatea confesională şi în general Guvernul respectă acest drept în practică; cu toate acestea legea conţine anumite restricţii care împiedică uneori desfăşurarea activităţilor de către unele grupuri religioase.

În perioada de realizare a acestui raport, nu s-a înregistrat nici o schimbare în ceea priveşte respectarea libertăţii confesionale. Guvernul a continuat să-şi susţină deciziile anterioare cu privire la refuzul de a înregistra unele grupuri. În martie 2006, o instanţă de judecată a solicitat Serviciului de Stat pentru Problemele Cultelor (SSPC) să înregistreze Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă (Mormonii); cu toate acestea, SSRC a apelat decizia. Unui număr de grupuri religioase minoritare din regiunea separatistă Transnistria, care nu este controlată de Guvern, li s-a refuzat, în continuare, înregistrarea şi au fost supuse hărţuirii din parte autorităţilor.

Relaţia în general amicală dintre reprezentanţii diferitor confesiuni în societate a contribuit la promovarea libertăţii confesionale; cu toate acestea, conflictele dintre diferitele grupări de credinţă Creştin-ortodoxă au continuat, şi conform informaţiilor care au parvenit din partea Baptiştilor şi Martorilor lui Iehova aceştia au fost supuşi hărţuirilor din partea consiliilor raionale locale, preoţilor Ortodocşi şi enoriaşilor acestora.
 
Guvernul SUA discută problemele legate de libertatea confesională ca parte a politicii generale de promovare a drepturilor omului. În special, Ambasada SUA a ridicat problema dificultăţilor de înregistrare în cazul unor grupuri religioase la cel mai înalt nivel al Guvernului.

Secţiunea I. Demografia confesională

Ţara cuprinde aproximativ treisprezece mii mile pătrate, şi o populaţie de 3,9 milioane inclusiv de teritoriul Transnistriei. Departamentul de Migraţiune estimează că după obţinerea independenţei în 1992 aproximativ 500.000 şi 1 milion de cetăţeni au părăsit ţara pentru a lucra peste hotare. De cele mai dese ori, ţările de destinaţie sunt Rusia, Italia, Portugalia, Spania, Grecia, Marea Britanie şi Irlanda.

Religia predominantă este ce Creştin Ortodoxă. Peste 90% din populaţie aparţine uneia dintre cele două mitropolii Ortodoxe. Conform Serviciului de Stat pentru Problemele Cultelor (SSPC), Mitropolia Moldovei (MM) are aproximativ 1.255 parohii, iar Mitropolia Basarabiei (MB) – 219 parohii. Mitropolia Basarabiei a fost formată în 1992, când un număr de preoţi s-au îndepărtat de Mitropolia Moldovei, şi a fost recunoscută oficial abia în 2002, după ce ani de zile nu fusese recunoscută. În plus, adepţii Bisericii Ortodoxe Ruse de Rit Vechi (vechii credincioşi) reprezintă aproximativ 3,6 procente din populaţie. Bisericii Ortodoxe Adevărate din Moldova continuă să i se refuze înregistrarea. Tradiţiile religioase ale Bisericii Ortodoxe se împletesc cu cultura şi patrimoniul ţării. Mulţi atei declaraţi respectă anumite sărbători religioase şi pe cele ortodoxe dacă tradiţia locală şi un anumit eveniment impun acest lucru.

Printre adepţii altor confesiuni se numără romano-catolicii, baptiştii, penticostalii, Adventişii de Ziua a Şaptea, musulmanii, Martorii lui Iehova, bahaiştii, evreii, adepţii cuviosului Moon, molocanii (un grup rusesc), evreii mesianici (care cred că Isus a fost Mesia), luteranii, presbiterienii, crişnaizii, precum şi alte grupuri creştine tradiţionale şi evanghelice. Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Ultima Zi (Mormonii) are două congregaţii, având în total aproximativ 250 membri.  Conform celor mai recente statistici ale Centrului Cultural Israelitean din Chişinău, comunitatea evreiască numără aproximativ 25.000 membri, inclusiv  aproximativ 15.000 membri în Chişinău; 2.500 în Bălţi şi regiunile din apropiere; 1.600 în Tiraspol; 1.000 în Bender; şi 4.000 în orăşele.

Misionarii străini reprezintă mai multe credinţe şi religii.

Secţiunea II. Statutul Libertăţii Confesionale

Cadrul juridic / politic

Constituţia prevede libertatea confesională, iar Guvernul în general respectă acest drept în practică; totuşi, Legea cu privire la Culte din 1992, care codifică libertăţile confesionale, conţine  restricţii care împiedică desfăşurarea activităţilor de către grupurile religioase neînregistrate. Deşi legea a fost modificată în 2002, multe dintre aceste restricţii rămân în vigoare. Legea prevede libertatea practicării religiei, inclusiv dreptul fiecărei persoane de a-şi practica religia sub orice formă. De asemenea, aceasta protejează şi secretul confesiunii, permite cultelor să-şi creeze asociaţii şi fundaţii, şi prevede neimplicarea Guvernul în activităţile religioase ale cultelor religioase. Legea prevede în special că “pentru a se putea organiza şi activa,” organizaţiile religioase trebuie să fie înregistrate pe lângă Guvern, iar grupurile neînregistrate nu au drept de proprietate, nu pot angaja lucrători, sau obţine spaţiu în cimitirele publice pe numele lor.

Nu există o religie oficială; cu toate acestea, Mitropolia Moldovei este favorizată de către Guvern. Mitropolitul Chişinăului şi al Întregii Moldove beneficiază de paşaport diplomatic. Şi alţi slujitori de rang înalt ai Mitropoliei Moldovei deţin paşapoarte diplomatice.

Procedurile de înregistrare a organizaţiilor religioase sunt aceleaşi pentru toate grupurile.  În 2002, Parlamentul a adoptat modificări la Legea cu privire la Culte.  Astfel, pentru a se înregistra, o organizaţie religioasă trebuie să prezinte SSPC o declaraţie de constituire a organizaţiei, regulamentul intern şi o descriere a crezurilor sale religioase de bază. SSPC introduce organizaţia religioasă în Registrul Confesiunilor în termen de 30 zile lucrătoare. Conform noilor proceduri, la solicitarea SSPC, instanţa de judecată poate  anula înregistrarea organizaţiei religioase, dacă cea din urmă “desfăşoară activităţi care pun în pericol independenţa, suveranitatea, integritatea şi  securitatea Republicii Moldova, ordinea publică, sau are legătură cu activităţi politice.” Modificările stipulează, de asemenea, că organizaţiile religioase nu au dreptul să includă în regulamentele lor orice prevederi care  încalcă Constituţia sau alte legi.
 
Guvernul a recunoscut şi a înregistrat 21 culte religioase, multe dintre care sunt organizaţii-umbrelă cu multe subunităţi în întreaga ţară. Deşi modificările din 2002 ale Legii cu privire  la Culte aveau scopul de a simplifica procesul de înregistrare care este în mare parte automat, SSPC continuă  să refuze înregistrarea  Mormonilor, Organizaţiei Spirituale a Musulmanilor, Consiliului Central Spiritual Musulman din Moldova şi a Bisericii Ortodoxe Adevărate din Moldova. Începând cu anul 2000, mormonii au încercat, în repetate rânduri, să se înregistreze pe lângă SSPC. La 28 martie 2006, Curtea de Apel din Chişinău a emis decizia în favoarea mormonilor şi a solicitat SSPC să înregistreze biserica. La 25 mai 2006, SSPC a făcut apel la hotărârea Curţii Supreme de Justiţie. Până la finele perioadei de referinţă, cerea de apel nu fusese examinată de către instanţa de judecată.

În 1999, prin modificarea la Legea cu privire la Culte a fost legalizat prozelitismului; totuşi, legea interzice explicit “prozelitismul abuziv,” care este  definită drept o încercare de a influenţa convingerile religioase ale unui individ  prin violenţă sau abuz de putere. În timpul perioadei de referinţă, autorităţile nu au întreprins nici o măsură legală împotriva vreunei persoane pe bază de prozelitism.
 

Proiect de lege referitor la culte, introdus în 2002, a fost revizuit pentru a exclude numeroase măsuri cu caracter restrictiv. Consiliul Europei a revizuit proiectul de lege, care a fost examinat în prima lectură de Parlament la 22 decembrie 2005. La finele perioadei de referinţă, legea nu a fost examinată de Parlament în a doua lectură.

Până la finele perioadei de referinţă, legea din 2003 cu privire la combaterea Activităţilor Extremiste nu a fost aplicată împotriva vreunui grup religios sau organizaţii de opoziţie.

Codul Penal prevede pedeapsa pentru „predicarea convingerilor religioase sau desfăşurarea ritualurilor religioase care dăunează sănătăţii cetăţenilor sau aduc alte daune persoanelor şi drepturilor acestora, sau care cheamă cetăţenii să se abţină de la participarea în viaţa publică sau de la îndeplinirea obligaţiilor lor cetăţeneşti”. Nici o organizaţie nu a fost urmărită penal în baza noului cod pe parcursul perioadei de referinţă.

Articolul 200 al Codului de Contravenţii Administrative interzice orice activităţi religioase ale organizaţiilor religioase înregistrate sau neînregistrate dacă acestea încalcă legislaţia în vigoare. Articolul permite, de  asemenea, expulzarea cetăţenilor străini care se implică în activităţi religioase fără consimţământul autorităţilor. Organizaţia Spirituală a Musulmanilor a declarat că, în primăvara anului 2004, a fost penalizată în baza acestei prevederi legale pentru desfăşurarea serviciilor religioase în localul care fusese înregistrat pe numele unei organizaţii de caritate. Guvernul i-a acuzat de faptul că activităţile lor nu se încadrau în activităţile şi scopurile declarate ale organizaţiei de caritate. Voluntarii străini ai Bisericii Mormone au fost,  de asemenea, acuzaţi în baza acestui articol pentru faptul că lucrau ilegal pentru o organizaţie religioasă neînregistrată.
 
Misionarilor străini li se permite să intre în ţară în baza unei vize turistice pentru o perioadă de 90 zile. La fel ca şi alţi lucrători străini care doresc să stea în ţară pentru perioade mai lungi, aceştia sunt supuşi aceloraşi dificultăţi birocratice de obţinere a permisului de şedere şi a certificatelor de trecere a controlului vamal.
 
La 6 aprilie 2006, legea cu privire la intrare şi ieşire a fost modificată de către Parlament, limitând şederea persoanelor străine la nouăzeci de zile pentru o perioadă de 6 luni. CU toate acestea, misionarii străini pot obţine un „certificat de imigrare” şi un permis de şedere de la Biroul Naţional pentru Migraţiune în cazul în care pot demonstra că sunt angajaţi pe teritoriul ţării. Această modificare s-a dovedit a fi problematică pentru misionarii care lucrau în republică în calitate de voluntari.

Conform Legii Învăţământului, “educaţia morală  şi spirituală” este obligatorie pentru elevii şcolilor primare şi opţională pentru elevii din învăţământul secundar şi superior. În unele şcoli se predau ore de religie, deşi înrolarea elevilor la acest curs se bazează pe cererea părinţilor şi disponibilitatea fondurilor pentru acoperirea cheltuielilor de organizare a acestor ore. În ţară există un număr de institute teologice, seminarii teologice şi alte instituţii de educaţie religioasă.

Două şcoli publice şi o grădiniţă sunt deschise special pentru evrei, iar una dintre grădiniţele din Chişinău are o “grupă evreiască” specială. Aceste  şcoli primesc aceeaşi finanţare ca şi şcolile publice, beneficiind în acelaşi timp de susţinere financiară din partea comunităţii. Totuşi, elevii evrei nu sunt limitaţi numai la frecventarea acestor şcoli. Numărul aproximativ al elevilor înmatriculaţi în şcolile evreieşti a fost de 550.

Legea prevede restituirea proprietăţii care a fost confiscată în timpul regimului nazist, iar ulterior a celui sovietic persoanelor represate sau exilate pe motiv politic. Această lege a fost extinsă asupra tuturor comunităţilor religioase; cu toate acestea, în practică, Mitropolia Moldovei a fost favorizată în comparaţie cu alte grupuri religioase.  Biserica nu a întâmpinat dificultăţi în recuperarea practic a întregii proprietăţi, iar în cazurile când proprietatea a fost distrusă, Guvernul a oferit compensaţii alternative. Biserica şi-a recuperat bisericile, şcolile, spitalele, orfelinatele şi proprietăţile de ordin administrativ. Litigiile cu privire la proprietate între Mitropolia Moldovei şi Mitropolia Basarabiei nu au  fost soluţionate. Conform reprezentanţilor comunităţii evreieşti, acestora nu li s-a făcut nici o restituire, în afară de aceasta, nici o persoană nu a înaintat vreo cerere de restituire.

Autorităţile transnistrene, de asemenea, au impus cerinţe de înregistrare care afectează negativ grupurile religioase şi au refuzat să înregistreze unele grupuri.  În 2004, un nou proiect de Lege cu privire la Culte, care, conform unor informaţii, conţinea numeroase prevederi discutabile. A fost examinat de către Sovietul Suprem al Transnistriei. Totuşi, acesta a renunţat la idee în 2005, după exprimarea obiecţiilor de către Mitropolitul Bisericii Ortodoxe din Tiraspol şi de către unii deputaţi; Legea din 1995 cu privire la Culte este încă în vigoare.

Restricţii cu privire la libertatea confesională

Legea cu  privire la Culte conţine restricţii care au împiedicat desfăşurarea  activităţilor de către grupurile religioase neînregistrate, iar Guvernul a continuat să refuze înregistrarea unor grupuri religioase.

Organizaţiilor religioase neînregistrate nu li se permite să cumpere pământ sau să obţină autorizaţia de a construi  biserici sau seminarii. În unele cazuri, membrii grupurilor religioase neînregistrate desfăşoară servicii religioase la domiciliu, în oficiile ONG-urilor şi în alte localuri. În alte cazuri, grupurile obţin proprietatea şi autorizaţiile respective pe numele membrilor individuali. Bisericile sau filialele organizaţiilor religioase înregistrate oficial nu sunt obligate să se înregistreze la autorităţile locale; totuşi, o filială trebuie să se înregistreze la autoritatea locală pentru a putea încheia tranzacţii legale, inclusiv pentru a avea dreptul să primească donaţii pe numele organizaţiei. 

În februarie 2004, Curtea Supremă a respins decizia guvernului din 2001conform căreia Mitropolia Moldovei devenea succesorul Bisericii Ortodoxe Române de până la cel de-al doilea război mondial cu scopul de a intra în  posesia proprietăţii acesteia. În aprilie 2004, drept răspuns la cererea depusă de către guvern, Curtea Supremă a anulat hotărârea judecătorească din februarie, astfel Mitropolia Moldovei a devenit încă o dată succesorul legal al Bisericii Ortodoxe Române de până la cel de-al doilea război mondial. Mitropolia Basarabiei, care  pretinde a fi succesorul legal şi canonic al Bisericii Ortodoxe Române de până la cel de-al  doilea război mondial, a contestat această decizie şi a depus, în mai 2004, dosarul la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (CEDO), unde urmează să fie examinat. Problema înregistrării are şi aspecte politice şi religioase, deoarece apare întrebarea dacă Biserica Ortodoxă trebuie să fie orientată spre Patriarhia din Moscova (în cazul Mitropoliei Moldovei) sau spre Patriarhia din Bucureşti (în cazul Mitropoliei Basarabiei). În iunie 2005, Guvernul a respins cererea Mitropoliei Basarabiei de restituire a proprietăţilor şi arhivelor, motivând că legea nu oferă mecanisme pentru a o realiza.

Conform unor informaţii, la 13 aprilie 2006, în urma unui conflict cu privire la controlului asupra unei biserici locale, preoţii şi unii enoriaşi ai Mitropoliei Basarabiei din oraşul Floreşti au fost asaltaţi de poliţia locală şi membrii Mitropoliei Moldovei când aceştia încercau să intre în biserică. În martie 2005, Curtea Supremă a acordat dreptate Mitropoliei Basarabiei din Floreşti, cerând autorităţilor locale să-i recunoască înregistrarea, totuşi, autorităţile locale au continuat să refuze accesul susţinătorilor Mitropoliei Basarabiei în biserică. În martie 2006 Mitropolia Basarabiei a depus o cerere de apel la CEDO.

În ianuarie 2006, Guvernul a lansat o campanie publică pentru donaţii în scopul renovării vestitei mănăstirii Curchi, care se află sub conducerea Mitropoliei Basarabiei. La finele perioadei de referinţă, au fost colectaţi aproximativ 750 mii dolari (10 milioane lei), în afară de donaţiile în natură. Parlamentul a fost ales în calitate de „patron primar” al mănăstirii, şi a adoptat un proiect de lege cu privire la scutirea de impozite a activităţilor de renovare. Partidele de opoziţie au criticat proiectul de lege, motivând prin faptul ca acesta contravine constituţiei şi discriminează alte grupuri religioase.

Nu a intervenit nici o schimbare în ceea ce priveşte eforturile de a înregistra Biserica Ortodoxă Adevărată din Moldova, o filială a Bisericii Ortodoxe Ruse din afara Rusiei (BORR), aceasta rămânând neînregistrată.

Mormonii au continuat să înfrunte obstacole birocratice în a se înregistra, luând în considerare cea de-a patra şi cea mai recentă cerere din noiembrie 2005. În decembrie 2005, biserica a intentat un proces împotriva SSPC, iar la 28 martie 2006, Curtea de Apel de la Chişinău a emis decizia în favoarea mormonilor şi a cerut SSPC să înregistreze biserica. SSPC i s-a prezentat decizia curţii la 10 mai, iar cincisprezece zile mai târziu aceasta a atacat cererea cu apel la Curtea Supremă de Justiţie. Cazul încă aşteaptă să fie examinat de către Curtea Supremă, hotărârea căreia se aştepta să fie una finală. În august 2004, doi cetăţeni americani care au venit să lucreze voluntar pentru o organizaţie de caritate înregistrată de către mormoni au fost acuzaţi şi condamnaţi pe motivul că lucrau ilegal pentru o organizaţie religioasă neînregistrată. În septembrie 2004, Curtea de Apel a respins decizia instanţei inferioare de judecată cu privire la acest caz şi a renunţat la toate acuzaţiile.

SSPC a refuzat cu numeroase ocazii înregistrarea atât a Organizaţiei  Spirituale a  Musulmanilor cât şi a Consiliului Central Spiritual al Musulmanilor din Moldova (cel din urmă asociat Consiliului Central Spiritual al Musulmanilor din Rusia şi statele CSI). Cea mai recentă cerere de înregistrare a  Organizaţiei Spirituale a Musulmanilor a fost depusă la 28 iunie 2005, fiind respinsă imediat. În februarie 2006, Curtea de Apel a aprobat hotărârea SSRC. La 28 iunie 2006, Curtea Supremă a Justiţiei a solicitat reaudierea cazului de către Curtea de Apel. La finele perioadei de referinţă, acţiunea intentată de către Consiliul Central Spiritual al Musulmanilor din Moldova împotriva SSPC, pentru refuzul de a înregistra Organizaţia Spirituală a Musulmanilor, fiind în proces de examinare de către Curtea de Apel.

Nu s-a emis nici o decizie în ceea ce priveşte cazul reţinerii construcţiei unei biserici baptiste din Căpriana, în pofida apelurilor adresate autorităţilor raionale, cât şi celor centrale.

Martorii lui Iehova de asemenea au semnalat câteva intervenţii în procesul de construcţie sau renovare a lăcaşurilor de cult. În 2004, primăria Comrat a refuzat să le elibereze Martorilor lui Iehova autorizaţia de construcţie a unui lăcaş în Comrat, iar în 2004, Consiliul sătesc al localităţii Sărătenii Vechi au votat pentru anularea certificatului de planificare urbană şi a autorizaţiei de construcţie, acte eliberate anterior, pentru a stopa renovarea unei case de rugăciuni din localitate.
 În aprilie 2006, la insistenţa comunităţii ortodoxe locale, autorităţile satului Farladeni au reziliat contractul încheiat cu Martorii lui Iehova de arendare unei clădiri publice folosite pentru rugăciuni.

Autorităţile din Transnistria au impus cerinţe rigide de înregistrare şi au folosit alte mecanisme legale pentru a limita libertatea religioasă a unor grupuri religioase. Grupurile religioase Evangheliste care se întrunesc în case private au fost avertizate în nenumărate rânduri că nu dispun de autorizaţia adecvată pentru a-şi folosi reşedinţele în calitate de adăpost pentru ceremonii religioase.

Autorităţile transnistrene au elaborat, în 2000, o cărţulie utilizată la toate nivelele de instruire şcolară, ce conţine informaţii negative şi defăimătoare cu privire la Martorii lui Iehova.

După cum s-a menţionat în rapoartele precedente, Martorii lui Iehova au depus o plângere împotriva Comisionarului pentru Religie şi Culte pentru refuzul repetat de a acredita liderii religioşi ai acestora. În luna iulie 2004, judecătoria municipală Tiraspol a decis limitarea activităţii Martorilor lui Iehova în mun. Tiraspol şi anularea înregistrării acestora din 1997. În acelaşi timp, judecătoria a respins solicitarea din anul 2002 a procuraturii  prin care se cerea interzicerea tuturor activităţilor grupului şi a decis ca Comisionarul pentru Religie şi Culte să reexamineze cererea înaintată de Martorii lui Iehova pentru acreditarea liderilor lor.

În 2004, procurorul municipiului Tiraspol a anunţat Martorii lui Iehova că biserica trebuie să se înregistreze şi că liderii urmează să obţină acreditare pentru a-şi putea continua activitatea; cu toate acestea, CRC continuă să refuze acreditarea. La începutul anului 2005, Martorii lui Iehova au atacat cu apel decizia la Curtea Supremă din Tiraspol la începutul anului 2005. Curtea a refuzat examinarea cazului, transmiţându-l înapoi la Procuratura Municipală Tiraspol. În iunie 2005, CRC a refuzat din nou eliberarea Martorilor lui Iehova a documentelor necesare pentru înregistrare, iar în august 2005, grupul a dat în judecată CRC. La 21 iunie 2006, Curţii Orăşeneşti din Tiraspol i s-a cerut să revizuiască plângerile comunităţii referitoare la inacţiunea „administraţiei prezidenţiale” transnistrene şi să emită o decizie pentru ca grupul să poată fi înregistrat. Totuşi, audierea a fost amânat din cauza imposibilităţii repetate a reprezentanţilor administraţiei de a se prezenta în faţa instanţei de judecată.

Comunitatea baptistă din Transnistria a depus o cerere de înregistrare în anul 2004, care, la sfârşitul perioadei de raportare, încă nu era examinată.

Nu au fost raportate cazuri de luare în prizonierat sau de detenţie pe motive religioase.

Abuzuri ale Libertăţii Confesionale

Organizaţia Spirituală a Musulmanilor a raportat hărţuirea continuă de către  poliţie şi noi probleme în relaţia cu Ministerul Justiţiei în perioada cuprinsă în prezentul raport. Începând cu primăvara anului 2004, poliţia a apărut de multe ori la rugăciunile de vineri ale grupului, care au loc la sediul organizaţiei Islamice locale „Călăuza”, pentru a verifica actele participanţilor şi pentru a face fotografii.
În luna martie 2004, poliţia a făcut o razie în locurile de întâlnire, după rugăciunea de vineri, reţinând câţiva membri. Ulterior au fost deportaţi trei cetăţeni sirieni, pentru lipsa documentelor legale corespunzătoare de reşedinţă. Autorităţile au  pretins că serviciile religioase erau ilegale, din motiv că organizaţia este înregistrată ca local de caritate şi nu era utilizată conform scopurilor stabilite. În martie 2005, „Călăuza” a primit o scrisoare de la Ministerul Justiţiei prin care se cerea încetarea propagării unui cult neînregistrat. La 19 mai 2006, poliţia a filmat participanţii de la rugăciunile de vineri şi a încercat să-i acuze de încălcări administrative, dar instanţa de judecată a respins acuzaţiile ca fiind nemotivate.

În 2004, Mormonii au declarat că poliţia a apărut la una dintre ceremoniile religioase care se desfăşoară la sediul organizaţiei lor de ajutor umanitar. Poliţia a filmat şi a fotografiat ceremonia şi a interogat câţiva participanţi despre activităţile lor.

În ianuarie 2005, comunitatea Martorilor lui Iehova din Domulgeni şi-a început procedurile de înregistrare ca persoană juridică. În noiembrie 2005, comunitatea a înaintat o plângere Curţii de Apel din Bălţi contra preşedintelui consiliului raional Floreşti pentru faptul că nu a dorit să le primească cererea, aceştia câştigând cazul. Consiliul raional a atacat hotărârea cu apel la Curtea Supremă de Justiţie. La 5 aprilie 2006, Curtea Supremă a anulat hotărârea Curţii de Apel din Bălţi şi a cerut revizuirea cazului.

Martorii lui Iehova şi baptiştii au semnalat multe situaţii în care le-au fost aplicate amenzi administrative. O dată, poliţia locală din Gordineştii Noi a amendat un membru al Martorilor lui Iehova pentru că nu a asigurat securitatea adecvată a locului de întâlnire a grupului respectiv. Era acuzat de faptul că nu a instalat gratii la uşi şi ferestre şi nu activa paza 24 de ore din 24. Baptiştii au raportat amenzi similare, în pofida faptului că legislaţia în vigoare nu prevede asemenea cerinţe. În toate aceste cazuri, amenzile au fost anulate în urma atacului cu apel al deciziilor.
 
Martorii lui Iehova din Transnistria au raportat şi ei că le-au fost aplicate amenzi administrative, precum şi arest nejustificat al membrilor acestui grup. În toate cazurile raportate, acuzaţiile au fost anulate de către Curtea Supremă, ca urmare a atacării cu apel. În 2004, la punctul de frontieră Lipcani – Tighina, un grănicer a sechestrat literatura de la doi martori ai lui Iehova, aceasta fiind restituită după ce cei doi au depus o plângere la şeful punctului de trecere a frontierei din Tiraspol.

Convertirea religioasă forţată

Nu au fost raportate cazuri de convertire religioasă forţată, inclusiv a cetăţenilor americani minori care au fost răpiţi sau duşi în mod ilegal din SUA. Nu le-a
fost interzisă întoarcerea acestora în SUA.
 
Secţiunea III. Atitudinea societăţii

Relaţiile general-amicale dintre religii în societate au contribuit la promovarea libertăţii confesionale. Conflictul dintre Mitropolia Ortodoxă a Basarabiei şi Mitropolia Ortodoxă a Moldovei au continuat şi în perioada de raportare. Cu excepţia incidentului de la Floreşti, membrii celor două biserici, în general, nu au atacat dreptul fiecăreia de a-şi practica liber religia. 

Baptişti şi Martorii lui Iehova din diferite regiuni ale ţării s-au plâns de faptul că dreptul lor de a-şi practica liber religia a fost limitat de către consiliile municipale locale şi de către preoţii şi enoriaşii ortodocşi.

În satul Roşietici, Baptiştii au încercat să înregistreze şi să construiască o biserică timp de câţiva ani, dar li s-a refuzat în mod repetat înregistrarea din partea primarului local şi a consiliului local. În satul Hîjdieni, Baptiştilor li s-a refuzat în dreptul de a renova o clădire pe care au cumpărat-o. Sătenii au încercat să vandalizeze clădirea.

În 2004, Martorii lui Iehova din satul Sărătenii Vechi au început renovarea unei case pentru rugăciuni. În timp ce lucrau asupra construcţiei, 80 săteni, împreună cu preotul satului şi primarul au venit la locul construcţiei, ameninţând şi insultând muncitorii. Mai târziu, se pare că unii dintre aceştia s-au întors, intrând cu forţa în clădire şi i-au agresat verbal şi fizic pe Martorii lui Iehova prezenţi.

S-au raportat câteva articole negative publicate în presă cu privire la religiile neortodoxe. Martorii lui Iehova au fost ţinta articolelor, fiindu-le criticată credinţa şi legitimitatea acesteia. Baptişti din Transnistria acuză comunicate de presă care susţin că religia acestora are un caracter negativ.

La 3 mai 2005, şase morminte au fost distruse în cimitirul evreiesc din Chişinău. Trei tineri, doi din Chişinău şi unul din Tiraspol, au fost arestaţi în legătură cu acest act de vandalism. Motivele actului de vandalism nu erau clare, iar comunitatea evreiască a declarat că nu crede că incidentul a fost o manifestare de antisemitism. În noiembrie 2005, au fost distruse alte douăzeci şi cinci de morminte din acelaşi cimitir. Poliţia nu a reuşit să-i găsească pe făptaşi, comunitatea evreiască locală considerând acest act unul antisemit.

Nu s-a înregistrat nici un progres în procesele de investigare a câtorva acte de antisemitism care au avut loc în Transnistria în 2004, acte în care au fost profanate peste şaptezeci de pietre de mormânt din cimitirul evreiesc din Tiraspol şi câteva persoane necunoscute au încercat să dea foc sinagogii din Tiraspol. Autorităţile transnistrene cred că aceleaşi persoane au comis atacurile.

În anul 2003, persoane  necunoscute au distrus 8 morminte dintr-un cimitir evreiesc din Bălţi. Însă, conform spuselor unui rabin din Chişinău, nu este clar dacă evenimentele au fost motivate de antisemitism.

Secţiunea IV. Politica guvernamentală a SUA

Guvernul SUA discută cu Guvernul problema libertăţii confesionale ca parte a politicii sale generale de promovare a drepturilor omului. Funcţionari ai Ambasadei SUA au avut întâlniri cu lideri şi reprezentanţi legali ai multor organizaţii religioase pentru a discuta înregistrarea, repunerea în drepturi a acestora şi alte probleme organizaţionale. Ambasada este preocupată de dificultăţile de înregistrare ale unor grupuri religioase, preocupare împărtăşită la cel mai înalt nivel guvernamental. Ambasada a trimis scrisori diplomatice guvernului în care şi-a exprimat îngrijorarea cu privire al interzicerea înregistrării unor grupuri. De asemenea, în scrisori era menţionată şi îngrijorarea privind faptul că unor grupuri religioase le este împiedicată construcţia caselor de cult. Pe parcursul perioadei de referinţă, un funcţionar al Ambasadei a avut o întrevedere cu şeful SSPC pentru a discuta despre dificultăţile continue cu care se confruntă unele organizaţii în obţinerea înregistrării oficiale. Un reprezentant al ambasadei menţine legături permanente cu liderii religioşi de pe întreg teritoriul ţării.

Ambasadorul SUA a avut o întrevedere cu liderii majorităţii organizaţiilor religioase, inclusiv ai Mitropoliei Moldovei, ai Mitropoliei Basarabiei, Bisericii Romano-catolice şi Comunităţii Evreieşti. Angajaţii Ambasadei menţin legătura cu majoritatea misionarilor rezidenţi americani. Ambasada a susţinut activităţile grupurilor religioase şi laice şi a finanţat câteva proiecte implementate de către ONG-uri pentru promovarea toleranţei şi înţelegerii în societate.