MOLDOVA

Moldova este o republica parlamentara, cu o populatie de aproximativ 4 milioane locuitori, dintre care se estimeaza ca 580 mii locuiesc în Transnistria – regiune controlata de separatisti. Constitutia prevede o guvernare cu reprezentare pluripartidista, puterea fiind divizata între presedinte, cabinet, parlament si justitie. Elementele separatiste sustinute de fortele militare ruse aflate în regiune, au proclamat o „Republica Moldoveneasca Nistreana” în Transnistria, între râul Nistru si Ucraina. Guvernul nu detine control asupra acestei regiuni. Cu exceptia cazurilor când este stipulat altfel, toate referintele din prezentul tin de restul tarii. Alegerile parlamentare din 6 martie au fost în general libere si corecte; cu toate acestea, autoritatile regiunii Transnistrene au intervenit în capacitatea de a vota a rezidentilor locali. La 4 aprilie, parlamentul l-a ales din nou pe liderul Partidului Comunist Vladimir Voronin în functia de presedinte. În linii generale, autoritatile civile au mentinut controlul efectiv asupra fortelor de securitate.

În general, guvernul a respectat drepturile omului de care se bucura cetatenii; totusi, au existat si probleme în anumite domenii, iar respectarea drepturilor omului de catre autoritatile transnistrene a ramas la un nivel redus. Au fost prezentate rapoarte asupra urmatoarelor probleme în domeniul drepturilor omului:

• hartuire oficiala selectiva si intimidare a opozitiei politice
• aplicarea violentei de catre fortele de securitate, în special, asupra persoanelor aflate în arestul politiei si asupra romilor 
• detentii izolate pentru perioade extinse
• conditii aspre de detentie
• arest si detentie arbitrara a romilor
• coruptie a organelor judiciare si a politiei
• monitorizare de catre fortele de securitate a figurilor politice prin interceptari telefonice si, uneori, prin perchezitii ilegale
• intimidarea jurnalistilor în vederea practicarii auto-cenzurii
• restrictii privind libertatea adunarii
• obstacole în calea înregistrarii oficiale unor grupuri religioase
• violenta si discriminare sociala persistenta împotriva femeilor si copiilor
• trafic de femei si fete
• discriminare împotriva romilor
• anumite restrictii impuse asupra drepturilor lucratorilor
• munca copilului
  În Transnistria: dreptul cetatenilor de a schimba guvernul a fost limitat foarte mult; autoritatile au continuat sa utilizeze tortura si arestul si detentia arbitrara; conditiile de detentie au ramas aspre, iar doi membri ai asa-zisului grup Ilascu au ramas în închisoare, în pofida deciziei emise în favoarea lor, în iulie 2004, de Curtea Europeana pentru Drepturile Omului. Autoritatile transnistrene au hartuit mass-media independente si legislatorii din opozitie, au limitat libertatea de asociere si de religie, si au discriminat vorbitorii de limba româna.

 RESPECTAREA DREPTURILOR OMULUI

Sectiunea 1 Respectarea integritatii persoanei, inclusiv a libertatii în ceea ce tine de: 
a. Privare arbitrara sau ilegala de viata
 Nu au fost raportate cazuri precum ca guvernul sau agentii acestuia au comis ucideri arbitrare sau ilegale în tara sau în regiunea separatista a acesteia.

b. Disparitie
În decursul anului nu au fost raportate cazuri de disparitii din motive politice. Anchetarea de catre politie a disparitiei lui Serghei Gavrilov, în iulie 2004, care a fost întemnitat în Transnistria la începutul anilor 1990 si care se presupune ca a asistat la tratamentul inuman fata de membrii „grupului Ilascu”, a continuat la sfârsitul anului.

c. Tortura si alt tratament sau pedeapsa cruda, inumana sau degradanta
Legea interzice astfel de practici; totusi, au fost raportate cazuri când politistii au efectuat arestari cu aplicarea unor metode de interogare crude si degradante si ca gardienii îi supun pe detinuti violentei fizice. La 30 iunie, parlamentul a aprobat o lege care declara tortura infractiune penala.
 Organizatiile non-guvernamentale (ONG)au raportat câteva cazuri de tratament crud, inuman sau degradant al detinutilor si persoanelor retinute. Spre exemplu, reprezentanta locala Amnesty International (AI) a raportat ca politisti înarmati i-au batut pe câtiva romi în cadrul unei razii efectuate la mijlocul lui iulie într-o comunitate de romi din Edinet, în legatura cu investigarea unui omor. Politistii din Chisinau au tinut în arest izolat trei persoane, timp de câteva saptamâni (vezi sectiunea 1.d.).

Reiesind din datele Comitetului Helsinki, Ministerul Afacerilor Interne a întreprins actiuni administrative împotriva ofiterilor implicati în aplicarea violentei si interogarea avute loc în septembrie 2004 în privinta lui Petru Calamanov.

 Conditiile din închisori si centrele de detentie

Conditiile din majoritatea închisorilor din tara (inclusiv Transnistria) au ramas aspre, iar în unele cazuri chiar periculoase pentru viata, din cauza supra-popularii. Dimensiunile celulelor nu corespund cerintelor legale locale sau standardelor internationale. Incidenta malnutritiei si bolilor, în special, a tuberculozei este înalta în toate închisorile. Conditiile sunt deosebit de aspre în institutiile pentru persoane în asteptarea procesului de judecata sau a sentintei. AI a raportat ca un retinut, Oleg Talmazan, a suferit un atac de cord în martie 2004, dar nu a fost spitalizat timp de aproape doua saptamâni, desi personalul ambulantei a recomandat spitalizarea imediata. Alte persoane retinute s-au plâns de faptul ca nu li s-a dat hrana si apa si ca au fost tinuti în institutii subterane, fara asistenta medicala, aer proaspat sau ventilatie, sau fara canalizarea corespunzatoare.

La 27 iunie, câteva sute de detinuti au protestat împotriva conditiilor de detentie si tratament la o închisoare din Tiraspol (Transnistria). Detinutii au declarat greva foamei si si-au produs taieturi si alte rani. Protestele s-au terminat peste câteva zile, iar un reprezentant al Organizatiei pentru Securitate si Cooperare în Europa (OSCE) a primit permisiunea de a vizita închisoarea.

 În august 2004, Curtea Suprema de Justitie a ordonat Procuraturii din Bender sa întreprinda masuri pentru a ameliora situatia celor 250 detinuti cu tuberculoza care erau tinuti în închisoarea din Bender în conditii inadecvate, dar pâna la sfârsitul anului, procuratura nu a întreprins nimic.
Retinutii care asteptau sedinta de judecata, erau tinuti de obicei separat de detinutii condamnati, cu toate acestea au fost înregistrate cazuri când detinutii condamnati au ramas în izolatoare de detentie preventiva din cauza supra-aglomerarii.  Copiii condamnati pentru infractiuni au fost trimisi în închisori pentru adulti, unde erau tinuti în celule separate. Un studiu efectuat de ONG Institutul de Reforme Penale (IRP), a aratat cazuri de minori detinuti pentru prima data în detentie provizorie, împreuna cu minori care fusesera anterior detinuti si erau suspectati de infractiuni grave. IRP a raportat un caz al unei minore detinute împreuna cu adulti.

 Guvernului si observatorilor independenti ai drepturilor omului, în general, li s-a permis vizitarea închisorilor. Centrul pentru Drepturile Omului din Moldova a vizitat cu regularitate închisorile în timpul anului. Guvernul a cooperat cu Comitetul International al Crucii Rosii (CICR) si a permis vizitarea detinutilor. Autoritatile transnistrene permit CICR sa-i viziteze pe detinutii din grupul Ilascu o data pe an.    

 d. Arestul arbitrar sau detentia arbitrara

  Legea interzice arestul arbitrar si detentia arbitrara; cu toate acestea, uneori, politia a arestat si au detinut în mod arbitrar romi (vezi sectiunea 5).

 Rolul politiei si al aparatului de securitate

 Fortele nationale de politie constituie organul de drept primar al tarii. Fortele de politie sunt divizate în comisariate de politie regionale si municipale, care se subordoneaza Ministerului Afacerilor Interne. În timpul anului, autoritatile au intentat 190 procese penale împotriva angajatilor Ministerului Afacerilor Interne pentru luare de mita, jaf si abuz în serviciu, fata de 199 de astfel de procese în 2004. Procuratura Generala este responsabila pentru investigarea  actiunilor politiei. O unitate a afacerilor interne, care raporteaza Ministerului Afacerilor Interne, a investigat incidente minore de coruptie.
 Arestul si detentia

 Judecatorii emit mandate de arest în baza cazurilor prezentate de catre procurori. Conform legii, autoritatile trebuie sa informeze cu promptitudine detinutii despre motivul arestarii lor si acuzatiile aduse. Suspectii pot fi tinuti fara acuzatii timp de 72 ore. Legea le ofera persoanelor acuzate dreptul la o audiere în instanta de judecata privind legalitatea arestului lor. În practica, aceste drepturi nu au fost întotdeauna respectate.

 Odata ce persoanei retinute i s-au adus acuzatii, aceasta poate fi eliberata în baza garantiei personale pentru perioada examinarii cazului de catre instanta de judecata; în unele cazuri, pentru a aranja eliberarea, prietenii sau rudele puteau depune o garantie în scris precum ca acuzatul se va înfatisa în sedintele de judecata. Legea prevede un sistem de cautiune, dar acesta a fost utilizat rar. În general, autoritatile nu au eliberat înainte de judecata persoanele retinute, acuzate de crime serioase. Persoanele retinute au avut dreptul la avocat pentru aparare; totusi, uneori acest drept a fost limitat. În general, autoritatile nu le-au acordat persoanelor retinute acces la un avocat pâna la 24 ore dupa retinere. Politistii adesea le spuneau persoanelor ca acestea erau considerate martori în cazuri de judecata si erau interogate în absenta avocatului, apoi treceau la statutul de suspect. Deseori, persoanelor retinute le erau înaintate acuzatii în absenta avocatului. Guvernul solicita asociatiei baroului local de a pune un avocat la dispozitia acuzatilor care nu-si pot permite acest lucru, dar guvernul nu a platit taxele legale, iar acuzatii adesea nu au beneficiat de consilierea adecvata. În general, persoanelor retinute li s-a permis accesul la membrii familiei.

ONG-urile locale si internationale au informat despre detentie si arestari arbitrare ale romilor fara temei sau fara mandat, adesea fara a le oferi acces la un avocat (vezi sectiunea 5). Conform AI, la 18 iulie, fortele de ordine au retinut mai mult de 30 romi (barbati si baieti), unii de 12 ani, în timpul unei razii în orasul Edinet. Majoritatea din ei au fost retinuti timp de doua zile, înainte ca o instanta locala sa emita decizia de eliberare a lor; majoritatea au fost eliberati fara a li se aduce acuzatii. Mihail Caldarar, care a fost retinut la 18 iulie, a fost ulterior transferat într-un izolator de detentie preventiva din Chisinau. Cu toate ca instanta de judecata a emis decizia privind eliberarea sa la 25 iulie, autoritatile l-au tinut pe Caldarar pâna la 8 septembrie, fara a-i permite accesul la familie sau la avocatul sau. În legatura cu aceeasi ancheta, Vasile si Ana Codrian au fost retinuti la 18 august pe motiv ca fiul lor, care nu fusese prins, era suspectat de comiterea unei omucideri. Ei au fost tinuti izolati timp de câteva saptamâni, pâna când au fost eliberati la 12 si 7 septembrie respectiv.

 

Au fost înregistrate câteva detentii pe care unii observatori le-au considerat politice. La 19 octombrie, autoritatile locale l-au retinut pe un timp scurt pe Mihail Formuzal, primarul  localitatii Ciadâr-Lunga din regiunea autonoma Gagauzia si o figura majora de opozitie în Gagauzia, sub acuzatii de abuz în serviciu si deturnare de fonduri. Lui Formuzal i s-a interzis sa paraseasca orasul pe durata investigatiei.

În martie, politistii l-au arestat pe fostul ministru al apararii, Valeriu Pasat, sub acuzatii de delapidare de câteva milioane de dolari de la guvern. Multi observatori au considerat arestarea si detentia sa drept una politica. În decembrie a avut loc o sedinta de judecata si Pasat a ramas în arest provizoriu în timp ce astepta verdictul la sfârsitul anului.
 Judecata directorului întreprinderii-furnizoare de apa din Chisinau, Constantin Becciev, care a început în anul 2003, a la sfârsitul anului a ramas pe rol. Becciev, care a fost tinut în detentie provizorie timp de sase luni în 2003, a continuat sa conduca întreprinderea furnizoare de apa dupa eliberarea sa. La 4 octombrie, într-un caz separat, initiat de catre Becciev, Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO) a decis ca tara la detinut pe Becciev în conditii inumane si degradante si nu a asigurat o examinare corecta a cazului; curtea a obligat tara sa compenseze lui Becciev prejudiciul moral si sa achite cheltuielile de judecata ale acestuia.
  Legea permite detentia provizorie pentru o perioada initiala de 30 zile. Instantele de judecata pot extinde detentia provizorie pâna la 12 luni, pe baza individuala, în dependenta de gravitatea crimei comise. Detentiile de câteva luni au fost destul de frecvente; în cazuri rare, detentia provizorie a fost extinsa pe câtiva ani. La sfârsitul anului, în închisoare se aflau 8,876 persoane: 259 minori, 417 femei si 2472 persoane aflate în detentie provizorie. 

În luna mai, autoritatile din Gagauzia l-au amnistiat pe Ivan Burgudji, demnitar din regiunea autonoma gagauza si un nationalist gagauz bine-cunoscut. În anul 2003, tribunalul de la Chisinau a emis sentinta de privare de libertate a lui Burgugji pe un termen de cinci ani, pentru abuz de putere si huliganism grav în legatura cu activitatile politice ale opozitiei sale.
 Autoritatile transnistrene au hartuit cu regularitate si au retinut adesea persoane suspectate de critica fata de regim, pentru perioade de pâna la câteva luni.

La 22 noiembrie,  autoritatile transnistrene au retinut timp de câteva ore si au abuzat de doi frati cu vârsta de 12 si, respectiv, 15 ani, elevi ai unui profesor la una din scolile din Transnistria cu predare în grafia latina. Militienii transnistreni au explicat ca i-au retinut pe cei doi baieti pentru a curata orasul de vagabonzi, înainte de alegerile legislative din decembrie.

e. Refuzul în asigurarea unui proces public echitabil
 Legea prevede un sistem judiciar independent, dar presiunea din partea demnitarilor de stat si coruptia judecatorilor au ramas o problema. Au continuat sa parvina rapoarte credibile precum ca procurorii si judecatorii locali au estorcat mita pentru reducerea acuzatiei sau a sentintelor, iar observatorii au declarat ca instantele de judecata uneori au fost influentate politic. Factorii politici au jucat un rol mare în desemnarea repetata a judecatorilor.

Sistemul judiciar consta din instante inferioare, curti de apel si Curtea Suprema de Justitie. O Curte Constitutionala separata are autoritate exclusiva în cazurile ce tin de constitutionalitatea proiectelor de legi si a legilor finale, a decretelor si altor acte legislative. Curtea Constitutionala a fost unica curte, considerata, în general, corecta si obiectiva.
  Procuratura generala este autonoma si este responsabila în fata Parlamentului. Este responsabila pentru supravegherea investigatiilor penale, prezentând acuzatiile în instanta de judecata si aparând normele legii si libertatile civile. Procurorii pot porni si înceta anchete penale fara a prezenta cazul instantei de judecata, dispunând de influenta considerabila în cadrul procesului judiciar. 
 Procedurile judiciare
În timp ce acuzatii în procese penale sunt presupusi nevinovati, în practica, recomandarea procurorului a avut influenta considerabila si a limitat prezumtia reala de nevinovatie a acuzatului. Sedintele de judecata au fost, în general, deschise publicului; cu toate acestea, din cauza insuficientei de sali de judecata, multe cazuri au fost audiate în birourile judecatorilor. Informatia despre sedintele instantei, cum ar fi orarul si locul audierilor, verdictele, a fost rareori afisata public în modul stabilit de lege, ceea ce a limitat accesul public la audierile instantei. Cazurile erau prezentate unui judecator sau unui complet de judecatori, în dependenta de complexitatea cazului.  Acuzatii au dreptul la avocat si sa asiste la activitatea instantei, la confruntarea martorilor si la prezentarea probelor. Legea solicita asociatiei baroului local sa acorde avocat acuzatilor care nu-si pot permite unul; cu toate acestea, deoarece guvernul nu a platit taxele legale, deseori, acuzatii nu au beneficiat de consilierea adecvata. Uneori procurorii au utilizat manevre birocratice pentru a limita accesul avocatilor la clienti. Avocatii apararii au putut revizui probele prezentate împotriva clientilor lor în timpul pregatirii dosarelor. Persoanele condamnate au dreptul de a face apel într-o instanta superioara.
 Legea stipuleaza ca acuzatul sa aiba un interpret daca este necesar, atât în sedintele de judecata cât si la revizuirea documentelor cazului; totusi, din cauza insuficientei de resurse, persoanelor care au solicitat un interpret, deseori le-au fost amânate sedintele în repetate rânduri. Daca majoritatea participantilor sunt de acord, sedintele pot fi desfasurate în limba rusa sau într-o alta limba în afara de româna.
  Nu exista un sistem de justitie juvenila, iar copiii acuzati de comiterea unor infractiuni, au fost de obicei judecati de instante penale. Au fost judecatori în fiecare regiune si în Chisinau care se specializeaza pe cauze ce implica minori.
 Tara dispune de un sistem de justitie militara, ale carui instante au de obicei aceeasi reputatie ca si instantele civile. Jurisdictia acestuia se extinde asupra infractiunilor comise de catre personalul militar activ si asupra infractiunilor comise de catre personalul militar în rezerva sau la pensie, pe când acesta efectua serviciul militar activ. Instantele militare de judecata pot de asemenea judeca civili pentru infractiuni comise împotriva personalului militar, daca reclamantul aduce acuzatii la procuratura militara.
 Detinutii politici
 Autoritatile transnistrene au continuat sa refuze în conformarea    deciziei CEDO din iulie 2004 de a elibera doi membri ai grupului Ilascu condamnati în 1993 pentru uciderea a doi demnitari transnistreni; ei mai au de ispasit doi ani de sentinta. Nu au fost înregistrati alti detinuti politici.

f. Amestecul arbitrar în viata privata, familie, domiciliu sau corespondenta
 Legea interzice astfel de actiuni; cu toate acestea, guvernul nu a respectat aceste interdictii în practica.
 O convingere împartasita pe larg ne vorbeste despre faptul, ca agentiile de securitate au efectuat perchezitii ilegale, inclusiv interceptari telefonice. Numai un judecator poate autoriza în mod legal interceptarile telefonice si poate face acest lucru numai daca o ancheta penala este în desfasurare; în practica, sistemul judiciar nu a fost în stare sa controleze organizatiile de securitate si politia sau sa-i împiedice pe acestia sa recurga ilegal la interceptari. Instantele de judecata nu au exclus probele obtinute pe cai ilegale. Exista convingerea împartasita pe larg ca agentiile de securitate au monitorizat electronic resedintele si telefoanele. În timpul campaniei alegerilor parlamentare din februarie, politia a perchezitionat un birou din Chisinau al Partidului Social-Democrat, confiscând o lista a sustinatorilor partidului si dosare ale câtorva membri ai partidului. Politistii au perchezitionat birourile din Cahul ale Partidului Popular Crestin Democrat de opozitie si ale Blocului Moldova Democrata; autoritatile le-au solicitat ambelor partide sa prezinte informatii privind sursele de finantare ale campaniilor  electorale conduse de catre acestea.

În decursul anului, politia a informat persoanele originare din Orientul Mijlociu despre faptul ca acestea erau monitorizate cu atentie. Câtiva politicieni din opozitie au declarat ca autoritatile de stat îi monitorizau ilegal.

Sectiunea 2 Respectarea libertatilor civile, inclusiv:
 
a. Libertatea cuvântului si a presei

Legea stipuleaza libertatea cuvântului si a presei; cu toate acestea, guvernul uneori a limitat aceste drepturi; totusi, în unele cazuri guvernul a intimidat ziaristii în vederea practicarii de catre acestia a auto-cenzurii.

Presa scrisa a exprimat o varietate de viziuni politice si comentarii. Guvernul a detinut o agentie de stiri; autoritatile nationale si municipale au subventionat mai multe ziare. Partidele politice si organizatiile profesioniste au publicat de asemenea ziare, majoritatea dintre care aveau un tiraj mai mic de 15000. Guvernul nu a limitat publicatiile straine, dar majoritatea dintre acestea nu au beneficiat de o circulatie raspândita din cauza costurilor înalte. Ziarele rusesti au fost disponibile; unele dintre acestea au publicat suplimente saptamânale speciale.
 
Majoritatea posturilor radio redifuzeaza emisiuni din România si Rusia oferind doar un volum limitat de emisiuni locale. Guvernul a controlat un post radio si unul TV (Teleradio Moldova – TRM) care au avut acoperire în marea majoritate a tarii. Unele autoritati locale, inclusiv la Chisinau si Gagauzia, au condus posturi radio si TV precum si ziare. Tara a receptionat emisiuni radio si TV din România, Ucraina si Rusia. Un numar mare de abonati prin cablu au receptionat o varietate de programe TV straine, inclusiv programe de stiri.

Numarul de publicatii care nu apartin si nu sunt conduse de guvern sau de partide politice a crescut, dar multe dintre organizatiile de presa independente au ramas în serviciul guvernului si al miscarilor politice si au beneficiat de subsidii importante din partea acestora.
 
În luna iunie, autoritatile au vândut doua ziare detinute de stat, Moldova Suverana si Nezavisimaia Moldova. Vinderea acestora a fost una dintre conditiile înaintate de catre opozitia parlamentara în schimbul sustinerii realegerii presedintelui Voronin în aprilie. Cele doua ziare si-au continuat activitatea ca publicatii independente dar si-au pastrat pozitia pro-guvernamentala.

Cadrul legislativ restrictiv pentru reflectarea în mass-media a campaniei alegerilor parlamentare din 6 martie a facut mai dificil pentru cetateni sa obtina informatie despre candidati. La 23 februarie, raspunzând îngrijorarilor internationale si nationale, Comisia Electorala Centrala (CEC) a revizuit regulamentul, a marit considerabil timpul de emisie pentru dezbateri pe posturile publice si a permis emisiunilor de stiri sa reflecte campania. Decizia CEC a aparut la mai putin de doua saptamâni înainte de alegeri, ceea ce a scazut din eficienta acesteia.

Din lipsa de probe, autoritatile au eliberat un suspect în agresarea si jefuirea jurnalistei de investigatie, Alina Anghel, de la ziarul independent Timpul, care au avut loc în iunie 2004, iar la sfârsitul anului, investigatia ramas nefinisata.
 
Nu au avut loc careva schimbari în cazul lui Nicolae Roibu, un alt jurnalist de la Timpul, pe care în 2003 niste persoane necunoscute l-au atacat si l-au jefuit, deposedându-l de dictafonul sau si de înregistrarile pe caseta.

Legea interzice guvernelor straine finantarea sau sustinerea publicatiilor moldovenesti. În practica, guvernul român a sustinut publicatii, acestea beneficiind, în conformitate cu legea, de finantare din partea unor „fundatii” înfiintate pentru acest scop. Guvernul nu a actionat în judecata publicatiile care au beneficiat de finantare din partea altor state.

La 18 octombrie, Consiliul Coordonator al Audiovizualului a suspendat licenta Analytic Media Group de redifuzare a postului de stiri rusesc, Pervii Canal, în una dintre cele trei retele TV nationale. Observatorii straini si-au exprimat îngrijorarea în legatura cu lipsa de transparenta a procesului de luare a deciziilor si independenta Consiliului Coordonator al Audiovizualului.

În pofida transformarii Teleradio Moldova în companie publica în august 2004, controversele au continuat referitor la controlarea   companiei de catre stat. Angajatii Teleradio Moldova au declarat ca selectarea angajatilor pentru noua companie a manifestat un caracter tendentios fata de jurnalistii care au criticat guvernul. Câtiva jurnalisti care fusesera concediati au actionat în judecata administratia Teleradio Moldova. În unul dintre aceste cazuri, instanta a sustinut legalitatea si competenta comisiei de angajare a Teleradio Moldova. Alte procese au ramas nefinisate la sfârsitul anului.
 
Mai multe organizatii internationale au sponsorizat un proiect de monitorizare, care a demonstrat ca Teleradio Moldova a continuat sa limiteze reflectarea opozitiei, oferind reflectare pozitiva extinsa activitatilor guvernului.

Au continuat procesele civile pornite împotriva jurnalistilor si agentilor mass-media în baza acuzatiilor de calomnie, însa nu au fost raportate astfel de procese începute în decursul anului. Ziarul saptamânal Timpul a pierdut un proces început în 2004, în care compania Daac-Hermes a solicitat despagubiri de 2 milioane dolari (24,8 milioane lei) pentru publicarea de informatie „calomnioasa”. De asemenea, în 2004, seful Întreprinderii de Stat Caile Ferate ale Moldovei, a pornit un proces civil împotriva ziarului independent de limba rusa Moldavskie Vedomosti, solicitând 50 mii dolari (620 mii lei) pentru compensarea „prejudiciului moral”. La 12 iulie, instanta a decis ca Moldavskie Vedomosti sa plateasca o penalitate de 2 mii dolari (25 mii lei). Moldavskie Vedomosti a facut recurs la CEDO, care la sfârsitul anului ramânea nesolutionat.
 
Atât jurnalistii presei scrise, cât si cei ai audiovizualului au practicat auto-cenzura din cauza utilizarii de catre stat si demnitarii publici a legilor civile cu privire la defaimare
si calomnie precum si a plângerilor din partea autoritatilor referitor la reflectarea în stiri.

Nu au existat restrictii din partea statului asupra Internet-ului sau a libertatii academice.

Unul dintre cele doua ziare majore din Transnistria a fost controlat de catre autoritatile separatiste iar celalalt – de catre autoritatile municipale ale Tiraspolului. A existat un ziar saptamânal independent în Bender si un altul în orasul Râbnita, situat la nordul Transnistriei. Autoritatile separatiste au hartuit ziarele independente atunci când acestea au criticat regimul transnistrean. Alte publicatii din Transnistria nu au avut un tiraj mare si au aparut numai saptamânal sau lunar; unele dintre acestea au criticat si autoritatile locale.  Majoritatea ziarelor moldovenesti nu au circulat pe larg în Transnistria, chiar daca au fost disponibile la Tiraspol. 

În iulie, Sovietul Suprem al Transnistriei a modificat codul electoral pentru a interzice mijloacelor mass-media controlate de catre autoritatile transnistrene sa publice rezultatele sondajelor si prognozele legate de alegeri.

În august, conform unei formule negociate de OSCE, autoritatile transnistrene au înregistrat toate scolile cu predare în grafia latina din regiune, permitându-le sa înceapa anul scolar. În anii precedenti, autoritatile transnistrene au utilizat amenintari cu violenta, pentru a impune scolile (cu predare în limba româna) sa utilizeze grafia chirilica si nu cea latina (vezi sectiunea 5).
 
b. Libertatea de întrunire si de asociere pasnica

Libertatea de întrunire

Legea prevede libertatea de întrunire; cu toate acestea, în practica, statul a limitat uneori acest drept. În câteva cazuri, cetatenii au fost arestati în timpul protestelor pasnice, detinuti pentru mai multe ore, iar apoi eliberati fara a li se aduce acuzatii. La 16 mai, autoritatile de la Chisinau au refuzat sa acorde GenderDoc-M permisiunea de a organiza o demonstratie pasnica în legatura cu activitatile celui de-al patrulea pride anual al gay-lor (vezi sectiunea 5).
 
Raportul final al Biroului pentru Institutii Democratice si Drepturile Omului al OSCE (BIDDO) privind alegerile parlamentare din 6 martie a înregistrat câteva cazuri când administratiile locale nu au autorizat întrunirile electorale sau au împiedicat accesul la acestea.

Autoritatile transnistrene, de obicei,  nu au permis întrunirile libere; cu aceste ocazii, când au permis totusi desfasurarea demonstratiilor, adesea au hartuit organizatori si  participantii, chiar daca nu au fost raportate astfel incidente în decursul anului.

Libertatea de asociere

Constitutia prevede libertatea de asociere si stipuleaza ca cetatenii sunt liberi sa formeze partide si alte organizatii sociale si politice; totusi, Constitutia   interzice organizatiile care sunt „implicate în combaterea pluralismului politic”, a „principiilor aplicarii legii”, sau „suveranitatii si independentei sau a integritatii teritoriale” ale tarii. Partidele mici care favorizeaza unificarea cu România au declarat ca aceasta prevedere a avut ca scop de a le împiedica activitatile politice, dar nici un grup nu a fost împiedicat sa se formeze în conformitate cu aceasta prevedere. În timp ce organizatiile private, inclusiv partidele politice, au fost obligate sa se înregistreze, cererile de înregistrare au fost aprobate în procedura de rutina.

Autoritatile transnistrene au limitat libertatea de asociere prin intimidare si urmarire pentru infractiunile comise sau în baza unor acuzatii inventate.

c. Libertatea de religie

Constitutia stipuleaza libertatea de religie iar statul, în general, a respectat acest drept în practica; cu toate acestea, legea include restrictii care inhiba activitatile unor grupuri religioase. Chiar daca nu exista o religie de stat, Biserica Ortodoxa Moldoveneasca a beneficiat de un tratament special din partea autoritatilor centrale. Spre exemplu, Mitropolitul Chisinaului si întregii Moldove si alte fete bisericesti de rang înalt ale Bisericii Ortodoxe au primit pasapoarte diplomatice.
 
Legea stipuleaza ca grupurile religioase sa se înregistreze la Serviciul de Stat pentru Culte (SSC). Grupurile religioase neînregistrate nu pot cumpara pamânturi sau obtine autorizatii de constructie a bisericilor sau seminarelor.

La sfârsitul anului, SSC nu a înregistrat Adevarata Biserica Ortodoxa a Moldovei, în pofida deciziei Curtii Supreme din 2002, pronuntata în favoarea bisericii. SSC si autoritatile centrale au facut mai multe recursuri dar, oricum au fost obligate sa înregistreze biserica. Potrivit SSC, formularea deciziei curtii, care obliga mai curând autoritatile si nu SSC de a înregistra biserica, a împiedicat înregistrarea bisericii. Biserica lui Isus Hristos al Sfintilor din Ultima Zi, Consiliul Spiritual Musulman Central din Moldova si Organizatia Spirituala a Musulmanilor din Moldova au continuat sa întâmpine obstacole birocratice în calea înregistrarii. SSC a declarat ca cererea de înregistrare a Mormonilor a fost suspendata, în timp ce SSC a monitorizat activitatile bisericii. În cazul organizatiilor musulmane, SSC a declarat ca acestea nu au prezentat documentele necesare pentru înregistrare.

Organizatia spirituala a Musulmanilor a raportat despre mai putine probleme cu politia, care în trecut, aparea frecvent la biroul lor local în timpul rugaciunilor de vineri, verifica documentele participantilor si facea poze. În martie, organizatia a primit o scrisoare de la Ministerul Justitiei în care i se solicita încetarea propagarii unui cult neînregistrat. În martie 2004, politia a efectuat razii la locul de întâlnire a organizatiei, dupa rugaciunile de vineri, a retinut câtiva membri si a au expulzat din tara trei cetateni sirieni pentru ca nu au putut prezenta dovezi în favoarea legalitatii sederii. Autoritatile au declarat ca slujbele erau desfasurate ilegal, deoarece organizatia nu era înregistrata si deoarece locul întrunirilor nu era folosit pentru caritate, conform statutului organizatiei. 

Baptistii au invocat interferenta autoritatilor centrale în constructia lacasurilor de rugaciuni. Autoritatile au mentinut  interdictia impusa asupra lucrarilor de constructie a unei biserici baptiste în satul Capriana, care au fost suspendate în mai 2004.

O decizie a Curtii Supreme din Transnistria, emisa în luna iulie 2004, a limitat activitatile Martorilor lui Iehova în orasul Tiraspol, dar instanta de judecata a respins solicitarea procurorului orasului Tiraspol, înaintata în 2002, de a anula înregistrarea grupului si de a interzice activitatile acestuia. În decembrie 2004, procurorul orasului Tiraspol a informat Martorii lui Iehova ca biserica trebuia sa fie înregistrata înca o data, dar Martorii lui Iehova nu au putut obtine de la autoritatile transnistrene documentele solicitate. Curtea Suprema din Transnistria a refuzat sa audieze un apel depus la începutul anului de catre Martorii lui Iehova. Autoritatile transnistrene au acuzat Martorii lui Iehova de lipsa de patriotism si de propagare a influentei occidentale si au elaborat manuale scolare care contineau informatie negativa si defaimatoare despre Martorii lui Iehova. 

Chiar daca legea interzice „prozelitismul abuziv” – definit ca „încercare a de influenta credinta religioasa a unei persoane prin violenta si abuz de autoritate” – guvernul nu a întreprins actiuni legale împotriva persoanelor sau organizatiilor, pentru prozelitism. Misionarii straini pot intra în tara cu viza turistica, pe o perioada de 90 zile.
 
Instructiunea „morala si spirituala” non-denominationala este obligatorie pentru elevii scolii primare si optionala pentru elevii scolii secundare si studentii universitatilor. Unele scoli au ore de religie aparte; participarea elevilor are loc cu acordul parintilor.

Legea care prevede restituirea proprietatii confiscate în timpul regimurilor fascist si sovietic persoanelor represate politic sau exilate, a fost extinsa asupra comunitatilor religioase; reclamatiile Bisericii Ortodoxe Moldovenesti au fost favorizate în detrimentul celor ale altor grupuri religioase, iar biserica si-a redobândit aproape toata proprietatea. În cazurile când proprietatea a fost distrusa, autoritatile au oferit compensatii alternative. Litigiile de proprietate între ramura moldoveneasca si cea basarabeana a Bisericii Ortodoxe nu au fost solutionate; reprezentantii Bisericii Ortodoxe Moldovenesti au declarat ca drepturile lor de proprietate continuau sa fie încalcate iar o cerere de actiune depusa la CEDO împotriva tarii nu era solutionata la sfârsitul anului. Comunitatea evreilor, care a suportat diferite rezultate în redobândirea proprietatii, nu au avut procese ramase pe rol.

Abuzuri si discriminare sociala

Membrii Martorilor lui Iehova s-au plâns ca diferite consilii municipale locale si preoti ortodocsi si sustinatori ai acestora i-au împiedicat sa-si practice liber religia. La 28 aprilie, câtiva locuitori ai orasului Comrat, condusi de catre un consilier municipal, au intrat pe santierul de constructie, unde Martorii lui Iehova construiau un lacas de cult; grupul i-a amenintat si insultat pe lucratori si le-au cerut acestora sa înceteze lucrul. O saptamâna mai târziu, Primarul de Comrat Nicolai Dudoglo a suspendat temporar lucrarile de constructie si a transmis cazul consiliului municipal, care la 20 mai a decis de a suspenda pe un termen nelimitat autorizatia de constructie emisa anterior. Martorii lui Iehova au declarat ca s-au confruntat cu probleme similare în obtinerea si mentinerea autorizatiilor de constructie a lacasurilor de cult în satele din toata tara. Baptistii au declarat si ei ca orasenii din mai multe localitati i-au agresat fizic sau verbal, fiind instigati  de catre preotii ortodocsi locali.

Au fost raportate de articole de presa cu continut negativ, referitoare la religia neortodoxa. Articolele au vizat membrii Martorilor lui Iehova, criticându-le convingerile si legitimitatea; Baptistii din Transnistria s-au plâns si ei de articole de presa negative despre religia lor.

Grupurile neortodoxe din Transnistria s-au plâns ca, în general, nu li s-a permis sa arendeze imobil si ca au fost adesea hartuite în timpul slujbelor religioase,

Comunitatea evreilor a înregistrat aproximativ 25000 membri. La 3 mai, sase pietre funerare au fost distruse în cimitirul evreiesc din Chisinau. Trei tineri, doi din Chisinau si unul din Tiraspol, au fost arestati pentru vandalism; motivele lor nu erau clare, dar liderii comunitatii evreiesti au declarat ca ei nu au considerat vandalismul drept act de anti-semitism.
Nu au avut loc progrese în investigarea unor acte anti-semite, care au avut loc la Tiraspol (Transnistria) în martie si mai 2004, când persoane necunoscute au pângarit mai mult de 70 de pietre funerare în cimitirul evreiesc, iar mai târziu au încercat fara succes sa dea foc sinagogii din Tiraspol. Autoritatile transnistrene au considerat ca atacurile au fost întreprinse de aceleasi persoane.

Nu au fost înregistrate progrese în distrugerea investigarea distrugerii catre necunoscuti a opt pietre funerare într-un cimitir evreiesc din Balti, în 2003.

Pentru discutii mai detaliate, vezi Raportul International cu privire la Libertatea de Religie.

d. Libertatea de circulatie pe teritoriul tarii, de calatorie în strainatate, de emigrare si repatriere

Legea stipuleaza aceste drepturi si guvernul în general le-a respectat în practica. Autoritatile transnistrene uneori au limitat circulatia spre si dinspre regiunea separatista.

Autoritatile transnistrene au aplicat o taxa de tranzit cetatenilor moldoveni care au intersectat Transnistria si deseori au oprit si verificat automobilele care au trecut prin  Transnistria. Autoritatile transnistrene au împiedicat taranii din satele raionului Dubasari, controlate de autoritatile centrale ale Transnistriei, trecerea în zonele din afara Transnistriei în scopul comercializarii produselor, în unele cazuri, au blocat accesul taranilor la pamânturile acestora.
 
Legea interzice exilul fortat, iar guvernul nu a facut uz de acesta.

În general, cetatenii au putut iesi si reveni în tara liber; cu toate acestea, au existat câteva restrictii de emigrare. Persoanele care doresc sa emigreze trebuie sa-si onoreze mai întâi toate obligatiile patrimoniale fata de alte persoane fizice sau juridice. Rudele apropiate care se afla la întretinerea unui potential emigrant pentru sustinere materiala, trebuie sa-si dea acordul. Desi, autoritatile centrale pot refuza permisiunea de emigrare daca solicitantul a avut acces la secrete de stat, în ultimii ani astfel de cazuri nu au fost înregistrate.
 
Protectia refugiatilor

Legea stipuleaza acordarea de azil sau de statut de refugiat persoanelor, în conformitate cu Conventia ONU din 1951 privind Statutul Refugiatilor si protocolul acesteia din 1967, iar guvernul a stabilit un sistem de protectie a refugiatilor. În practica, guvernul a acordat protectie împotriva expulzarii persoanelor într-o tara unde s-au temut de persecutii. Guvernul a acordat statut de refugiat si azil. Guvernul a mai acordat protectie temporara persoanelor care nu se pot califica ca refugiati conform conventiei din 1951 si protocolului acesteia din 1967, protectie care a fost acordata în decursul anului pentru sapte persoane. Cu toate ca guvernul a cooperat cu Înaltul Comisariat ONU pentru Refugiati si alte organizatii umanitare, în sustinerea refugiatilor si a solicitantilor de  azil, AI a raportat ca satisfacerea cererilor cetatenilor ceceni solicitanti de azil a fost tergiversata, iar în unele cazuri nu a fost luata nici o decizie. În octombrie, câtiva refugiati s-au plâns despre tergiversare în obtinerea documentelor juridice, inclusiv a buletinelor de identitate si permiselor de calatorie.

Sectiunea 3 Respectarea drepturilor politice: dreptul cetatenilor la
Schimbarea guvernului

Legea ofera cetatenilor dreptul de a-si schimba guvernul în mod pasnic, iar cetatenii au exercitat acest drept în practica în majoritatea teritoriului tarii, prin intermediul unor alegeri periodice, în general libere si corecte, desfasurate în baza sufragiului universal, în pofida hartuirii si intimidarii de catre autoritati a opozitiei politice. Autoritatile din Transnistria au limitat dreptul cetatenilor de a-si schimba guvernul.
 
Constitutia stipuleaza forma parlamentara de guvernamânt. Parlamentul, printr-un vot de trei cincimi alege presedintele, care desemneaza un prim-ministru, care la rândul lui numeste cabinetul. Parlamentul trebuie sa aprobe atât prim-ministrul cât si cabinetul.
 
Alegerile si participarea politica

Pe 6 martie cetatenii au votat în cadrul alegerilor parlamentare pluripartidiste. Oficiului pentru Institutii Democratice si Drepturile Omului (ODIHR)a apreciat alegerile ca fiind în general libere si corecte, însa conditiile campaniei si mediatizarea care a precedat alegerile nu au fost suficient de echitabile.” ODIHR a conchis ca alegerile s-au conformat, în general, majoritatii angajamentelor OSCE si ale Consiliului Europei, precum si altor standarde electorale internationale. Totusi ODIHR a mentionat ca alegerile nu au satisfacut unele standarde „de importanta majora pentru un proces electoral cu adevarat competitiv. Anumite prevederi juridice restrictive si implicarea autoritatilor, în special la nivel local, au împiedicat desfasurarea campaniilor unor concurenti, în special a celor din opozitie.” Prevederile restrictive cu privire la mass-media din codul electoral nu au permis candidatilor sa se prezinte publicului. Observatorii electorali au identificat si alte deficiente în ziua alegerilor cum ar fi listele de alegatori incorecte si incomplete si votarile în grup în ziua alegerilor. Conform legii este nevoie de cel putin cinci mii de membri pentru înregistrarea partidelor politice, o limita pe care Consiliul Europei o considera „o bariera serioasa în mentinerea partidelor politice.”  

În general, autoritatile au permis observatorilor internationali sa monitorizeze alegerile, înregistrând un numar record de observatori nationali si internationali la alegeri. Câtorva persoane din Rusia si CSI care pretindeau ca sunt observatori le-a fost refuzata înregistrarea, acestia fiind expulzati din tara în timpul campaniei, pentru ca au desfasurat „activitati ilegale” în tara. Autoritatile i-au acuzat de organizarea unei campanii în favoarea unui dintre candidati si finantarea ilegala a acestuia.  

Guvernul a controlat în mod selectiv respectarea legislatiei, inclusiv prin controale si audit fiscal, de catre persoanele  fizice sau agentii economici care au apartinut sau au sustinut partidele din opozitie. Au fost facute rapoarte ale politiei si ofiterilor de la Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice si Coruptiei în urma vizitelor efectuate la tipografiile care au oferit servicii partidelor de opozitie în cadrul campaniei electorale si care au împiedicat companiile de transport sa puna la dispozitia partidelor politice autobuse pentru transportarea persoanelor la adunarile alegatorilor.   

Doua partide si un bloc au câstigat locuri în parlamentul format din 101 mandate parlamentare: Partidul Comunist a obtinut 56 mandate, Blocul tripartit Moldova Democrata (BMD) a câstigat 34 mandate, iar Partidul Popular Crestin Democrat - 11 mandate. La 4 aprilie - Vladimir Voronin - liderul Partidului Comunist a fost reales în calitate de presedinte al tarii de catre noul parlament.  

Din cele 101 mandate parlamentare, 21 erau detinute de femei, iar în cabinetul format din 19 membri erau 2 femei. Prim-vice-prim-ministrul - Zinaida Greceanîi, Ministrul Justitiei - Victoria Iftodi si Vicespeakerul Parlamentului - Maria Postoico au fost femeile care au ocupat cele mai înalte pozitii politice din tara.

În parlamentul format din 101 mandate erau 26 membri ai minoritatilor etnice, iar în cabinetul de 19 membri - 4 membri ai unei minoritati. Minoritatile rusesti, ucrainene, bulgare,azere si gagauze au fost reprezentate în parlament. Deputatii sunt alesi de pe listele nationale de partid, si nu în baza judetelor.   

Alegerile pentru functia de primar care au avut loc mai devreme în câteva orase, inclusiv Chisinau - în Iulie, au fost în general libere si corecte, observându-se un acces mai mare al mass-media si mai putina implicare din partea guvernului decât din 2003. Alegerile din Chisinau au esuat de patru ori deoarece prezenta alegatorilor la vot nu a atins necesarul de o treime din alegatorii înregistrati.  
 

Minoritatea turca de religie crestina, gagauzii, s-au bucurat de autonomie locala în partea de sud a tarii. Cele doua runde de alegeri pentru Adunarea Populata a Gagauziei din noiembrie 2003 au respectat în general standardele internationale, desi au fost înregistrate multe neregularitati. 

Autoritatile transnistrene au intervenit în capacitatea locuitorilor de a participa la alegeri. Observatorii electorali internationali nu au fost prezenti la alegerile din 11 decembrie în Sovietul Suprem al Transnistriei, astfel, alegerile nu au fost considerate libere si corecte. 

Referendumul din Transnistria, de la 9 ianuarie care a avut drept scop demiterea liderului opozitiei Alexandr Radcenko din functia sa în Sovietul Suprem pe motiv ca ar fi dus în eroare societatea transnistreana a esuat din cauza prezentei insuficiente la vot. ONG-urile sustinute de „Guvern” cum ar fi Prorîv au continuat sa-l hartuiasca pe Radcenko si pe colegul partidului de opozitie Nicolai Buciatki, carora le-a fost refuzat accesul la mass-media locala si care au fost criticati zilnic de catre mass-media guvernamentala. Nici Radcenko si nici Buciatki nu au fost realesi în Sovietul Suprem la alegerile din 11 decembrie. 

Coruptia si Transparenta Guvernului

Dupa cum arata numeroase sondaje de opinie publica si dupa cum o confirma ONG-urile,coruptia a fost considerata un fenomen de amploare atât în cadrul guvernului, cât si al societatii. ONG-ul Transparency International a relatat ca coruptia ramâne a fi o problema grava în tara. Desi Guvernul a constientizat ca, coruptia este o problema si a creat organe de drept si unitati judiciare speciale care sa combata coruptia, unii critici au acuzat guvernul de faptul ca a folosit aceste unitati pentru a persecuta oponentii politici. La 11 aprilie, Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice si Coruptiei l-a arestat pe Vice-ministrul Muncii si Protectiei Sociale Valeriu Mostovoi pe motiv de luare de mita. La finele anului Procesul lui Mostovoi continua înca.

În luna martie politia l-a arestat pe fostul ministru al apararii Valeriu Pasat, acesta fiind acuzat de vânzarea ilegala a 21 avioane MIG-29 unui guvern strain în 1997. Multi observatori au considerat arestul ca având un motiv politic, din cauza asocierii lui Pasat cu membrii conducerii anterioare si sustinerii deschise a blocului de opozitie BMD în timpul campaniei electorale. Spre finele anului, Pasat continua sa fie sub arest, în asteptarea unui verdict în procesul sau de judecata.       

Pe parcursul întregului an Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice si Coruptiei si-a continuat investigatiile privind declaratiile de luare de mita si coruptie ale liderului partidului de opozitie BMD - Serafim Urecheanu (fost primar al orasului Chisinau) si ale altor trei membri ai parlamentului (MP) (doi dintre care faceau parte din grupul parlamentar al lui Urecheanu). Membrii BMD au acuzat autoritatile de hartuire politica. La 13 octombrie, la cererea Procuraturii Generale, parlamentul a votat pentru ridicarea imunitatii parlamentare a lui Serafim Urechean si a celorlalti doi MP ai fractiunii sale, pentru a-i acuza. 

Spre finele anului 2004, Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice si Coruptiei si Procuratura Generala au deschis dosare penale si au arestat câtiva oficiali din Chisinau. În cadrul unui interviu televizat, Presedintele Voronion a numit primaria Chisinaului ”un cuib al mafiei”. Fostul secretar al Consiliului Orasenesc Chisinau, Vladimir Sarban, care s-a aflat în detentie din momentul în care a fost arestat, la finele anului 2004, a fost eliberat la 12 octombrie, dupa ce CEDO a hotarât ca motivele guvernului de a prelungi detentia sa nu erau relevante sau suficiente. La finele anului, investigatiile cazurilor tuturor functionarilor înca mai continuau.  

Legislatia prevede accesul liber la informatia oficiala; totusi, în unele cazuri autoritatile au refuzat accesul la informatia publica. De exemplu Ziarul de Garda asa si nu a primit un raspuns la cererea sa depusa în luna iunie la presedintie, solicitând o copie a unui contract pe care presedintia l-a semnat cu o companie privata. În 2004 ziarul Timpul a înaintat o plângere împotriva parlamentului pentru faptul ca li s-a refuzat accesul la stenogramele sedintelor acestuia. Desi Curtea Suprema a clasat cazul, parlamentul si-a modificat ulterior regulamentul intern pentru a permite publicarea stenogramelor de le sedintele sale.  

Sectiunea 4 Atitudinea guvernului fata de investigarea internationala si non-guvernamentala presupuselor de încalcari a drepturilor omului  

Câteva grupuri autohtone si internationale de aparare a drepturilor omului au activat fara restrictii din partea statului, investigând si publicându-si constatarile, cu exceptia regiunii transnistrene; totusi, functionarii de regula nu erau prea receptivi la opiniile acestora.  
 
Comitetul Helsinki pentru Drepturile Omului a pastrat legatura cu organizatiile internationale pentru apararea drepturilor omului; AI a mentinut un oficiu satelit în Chisinau si a activat în tara. Autoritatile transnistrene nu a permis activitatea grupurilor pentru apararea drepturilor omului în acea regiune. 

În preajma alegerilor parlamentare din 6 martie, peste 200 ONG-uri locale au creat Coalitia Civica pentru Alegeri Libere si Corecte „Coalitia 2005”, pentru a monitoriza alegerile. Coalitia a publicat câteva rapoarte pe baza constatarilor observatiilor sale de pe o perioada mai îndelungata si a fost o tinta frecventa a atacurilor verbale din partea Partidului Comunist de Guvernamânt. La 9 februarie secretarul executiv al Partidului Comunist,Victor Stepaniuc a publicat o scrisoare deschisa catre Coalitie, acuzând-o ca ar fi sustinut un participant electoral si amenintând-o ca îi va confisca fondurile primite de la organizatiile finantatoare internationale. Coalitia a infirmat acuzatia si câteva misiuni diplomatice au emis o declaratie pentru a sustine organizatia. 
 
Guvernul a colaborat cu OSCE care a avut misiunea de a sustine eforturile de solutionare a conflictului transnistrean. OSCE a participat în Comisia Unificata de Control care monitorizeaza respectarea acordului de încetare a focului. Uneori autoritatile transnistrene limitau accesul OSCE în regiune, inclusiv în zona de securitate ce separa Transnistria de restul tarii.   

Legislatia asigura trei avocati parlamentari(ombudsman) si un centru independent pentru apararea drepturilor omului, Centrul pentru Drepturile Omului din Moldova. Parlamentul numeste cei trei avocati, care au drepturi si responsabilitati egale, pe un termen de cinci ani. Avocatii pot fi demisi din functie doar printr-un vot a doua treimi din parlament. 
Avocatii parlamentari au dreptul sa examineze reclamatiile de încalcare a drepturilor omului, sa consulte parlamentul asupra problemelor ce tin de drepturile omului, sa înainteze diferite acte legislative curtii constitutionale pentru revizuire si sa controleze activitatea Centrului pentru Drepturile Omului din Moldova. În activitatea lor avocatii parlamentari au de a face de cele mai multe ori cu cazuri neînsemnate. Personalul Centrului a oferit instruire juristilor si jurnalistilor, a vizitat penitenciare, a facut recomandari cu privire la legislatie si a organizat mese rotunde. În luna iulie Centrul pentru Drepturile Omului din Moldova a prezentat un raport anual parlamentului. Acesta oferea informatii despre reclamatiile în legatura cu încalcarea drepturilor omului pa care le-a primit Centrul în 2004 si a facut recomandari de îmbunatatire a legislatiei în domeniul drepturilor omului. Câtiva parlamentari din opozitie au criticat centrul pentru faptul ca acesta nu a fost suficient de activ în ceea ce priveste raportarea încalcarilor si propunerea solutiilor pentru problemele ce tine de drepturile omului.   

Exista informatii ca autoritatile transnistrene au încercat sa controleze ONG-urile din regiune, "invitând" liderii acestora la sediile organelor de forta pentru a discuta înregistrarea lor si facând presiuni asupra proprietarilor de a nu prelungi chiria pentru unii din ei. ONG-ul promo-Lex, cu sediul în Chisinau, a raportat ca persoane neidentificate din Transnistria i-au urmarit pe reprezentantii lor, le-au înregistrat convorbirile telefonice si au dat buzna în oficiile acestora. În luna noiembrie Ion Iovcev, directorul unei scoli cu predare în limba româna din Transnistria si adept activ al drepturilor omului si critic al liderilor transnistreni, a fost amenintat, în repetate rânduri, prin telefon, fapt pe care acesta îl motiveaza prin critica sa adusa regimului.  

Sectiunea 5 Discriminarea, abuzurile sociale si  traficul de persoane  

Legea prevede ca toate persoanele, indiferent de rasa, sex,  disabilitate sau origine sociala sunt egale în fata legii; cu toate acestea, discriminarea sociala a femeilor si a unor minoritati etnice, în special a romilor, a continuat. 

Femei

Violenta domestica împotriva femeilor a fost o problema frecventa. Legislatia nu acorda sanctioneaza în mod special abuzurile domestice. Femeile abuzate de sotii lor pot depune plângeri conform procedurii generale cu privire la vatamarea integritatii corporale, însa cazurile în care guvernul a urmarit în justitie infractiunile de abuz domestic au fost rare. Pe parcursul anului Ministerul Afacerilor Interne a primit 3. 083 de plângeri de abuz domestic, inclusiv 39 cazuri de abuz grav al sotiei, din care 25 s-au soldat cu traume corporale grave, iar 14 s-au soldat cu moartea. Organizatiile feministe au afirmat, ca numarul de violuri si cazuri de abuz al sotiei au fost subestimate.   
 
Guvernul a sustinut eforturile educationale, de obicei întreprinse cu asistenta straina, pentru a sensibiliza opinia publica despre violenta domestica si de a instrui publicul si organele de urmarire penala cu privire la modul de solutionare a acestei probleme. În Chisinau a fost deschis un adapost pentru victimele violentei domestice. Organizatiile private au oferit servicii sotiilor abuzate, inclusiv o linie fierbinte pentru femeile maltratate fizic.

Legislatia incrimineaza violul, însa nu abordeaza în mod special violul sotiei. Pe parcursul anului au fost raportate 247 de cazuri de viol, însa majoritatea cazurilor au ramas neraportate. Guvernul nu a întreprins actiuni concrete pentru combaterea violului.  

Prostitutia nu este o crima, dar este o încalcare a legislatiei civile, care se pedepseste prin amenda sau detentie administrativa de pâna la 30 de zile. Prostitutia a fost pe larg raspândita, iar observatorii au relatat ca industria sexului este în crestere si prevaleaza în deosebi în hotelurile de clasa din Chisinau.  

Traficul de femei  era o problema grava (vezi sectiunea 5, Traficul).

Legislatia nu interzice hartuirea sexuala si aceasta a fost o problema obisnuita. 

Legislatia stipuleaza ca femeile si barbatii se bucura de drepturi egale, si, în practica, femeile care au constituit aproximativ 50% din forta de munca, au primit salarii egale cu cele ale barbatilor, pentru acelasi lucru; totusi femeile nu au detinut posturi bine platite în proportie egala cu barbatii. 

Copiii

Exista numeroase acte normative adoptate pentru protejarea copiilor, si statul ofera indemnizatii suplimentare pentru familiile cu multi copii. 
 
Legea obliga guvernul sa ofere educatie gratuita, obligatorie si universala pe parcursul a cel putin noua ani. Multe scoli care sunt insuficient finantate, în deosebi în localitatile rurale, impun parintilor plati pentru întretinerea scolii. Desi nu sunt ilegale, aceste taxe veneau în contradictie cu politica guvernului si au avut drept rezultat faptul ca unii parinti îsi tineau copii acasa. Guvernul si autoritatile locale au oferit asistenta anuala copiilor din familii vulnerabile, pentru a procura rechizite scolare. Fondul Natiunilor Unite pentru Copii (UNICEF)a raportat ca rata neta de înrolare a copiilor în învatamântul primar a fost de 86 procente iar cea în învatamântul secundar - 73 procente, cu o mica diferenta în rata baietilor si cea a fetelor.  

Desi sistemul de ocrotire a sanatatii si-a îndreptat o mare parte din resursele sale limitate spre îngrijirea copilului, specialistii în îngrijirea copilului au considerat suma ca fiind inadecvata. Totusi, UNICEF a raportat ca între 96 si 98 de procente din copii au fost imunizati împotriva tuberculozei, DPT, poliomielitei si rujeolei. 

Desi legislatia interzice neglijarea copilului si formele specifice de abuz, cum ar fi cersitul, abuzul fata de copil au fost raspândit pe larg. Desi nu exista date statistice comprehensive la aceasta problema, Centrul National pentru Prevenirea Abuzului fata de Copii a înregistrat 93 cazuri de abuz în pe parcursul primelor sapte luni ale anului. Observatorii au afirmat ca femeile care cerseau pe strazile Chisinaului deseori îsi obligau copii sa petreaca ore în sir cersind. 

Traficul de copii în scopul exploatarii sexuale si pentru cersit înca mai râmnea o problema (vezi Sectiunea 5, Trafic). 

Munca Copilului a fost de asemenea o problema (vezi Sectiunea 6.d.).

Situatia copiilor din orfelinate a fost în general destul de proasta. Din cauza lipsei de finantare, institutiile pentru copii s-au confruntat cu probleme grave, inclusiv alimentatia inadecvata, „depozitarea” copiilor, lipsa încalzirii pe timp de iarna si bolile. Conform Ministerului Educatiei, aproximativ 11.500 de copii au fost raportati ca fiind institutionalizati. Nu toti copii institutionalizati erau orfani; conform declaratiilor, numarul copiilor lasati în grija statului de catre parintii nevoiasi sau de catre parintii care pleaca peste hotare în cautarea unui loc de munca continua sa creasca. Guvernul a estimat ca parintii a aproximativ 20 mii de copii au plecat la munca peste hotare si si-au plasat copiii în scoli internat s-au i-au lasat în grija rudelor. 

Traficul de fiinte umane

Desi este interzis prin lege, traficul de fiinte umane a fost o problema foarte grava. S-au atestat cazuri de implicare în trafic a unor functionari publici, însa autoritatile au intentat dosare doar împotriva functionarilor care nu ocupau posturi importante. 

Legea interzice traficul si prevede sanctiuni grave, de la sapte ani de privatiune de libertate pâna la închisoare pe viata. Sentintele pentru traficul de copii variaza de la 10 ani de privatiune de libertate la închisoarea pe viata. În cazul infractiunilor repetate sau grave, cum ar fi traficul de grupuri, de minori sau de femei însarcinate; prin rapire, înselaciune sau abuz de putere; prin aplicarea violentei; sau prin intermediul unei organizatii criminale, sanctiunea variaza de la 15 ani de privatiune de libertate pâna la detentiune pe viata. 

Pe parcursul anului, autoritatile au intentat 397 de dosare penale cu privire la traficul de fiinte umane. Procuratura Generala a raportat ca pe parcursul anului guvernul a înaintat instantelor de judecata 314 cazuri calificate ca trafic, si a obtinut 102 condamnari pentru activitati calificate ca trafic, în comparatie cu 95 de condamnari în 2004; în 18 din cele 102 condamnari a fost aplicata privatiunea de libertate. 

Unitatea anti-trafic a Ministerului Afacerilor Interne si Procurorul General au responsabilitatile de baza în combaterea traficului. Un unitate de drept speciala din cadrul Ministerului Afacerilor Interne continua sa activeze. Programul de studii al Academiei de Politie include si un capitol anti-trafic, elaborat în comun cu Centrul international anti-trafic La Strada.  

Pe parcursul anului guvernul si-a intensificat colaborarea cu alte state membre ale Initiativei pentru Cooperare în Europa de Sud Est,fapt care a avut drept rezultat un sir de condamnari peste hotare. Guvernul a colaborat cu Belarus, Ucraina si Rusia în investigarea cazurilor de trafic, precum si cu Interpolul, în cazuri din Serbia si Muntenegru si Emiratele Arabe Unite.  

Republica este o importanta tara de origine a femeilor si fetelor care sunt traficate în strainatate pentru prostitutie, si barbatilor care sunt traficati în Rusia si alte state învecinate - pentru munca si cersit. Moldova reprezenta de asemenea o tara de tranzit pentru victimele traficate din Ucraina. Victimele erau traficate în special în Rusia si Tarile Orientului Mijlociu, cum ar fi Turcia, Israel si Emiratele Arabe Unite. Organizatia Internationala pentru Migratiune (OIM)a raportat o crestere a numarului de cazuri a familiilor traficate pentru cersit în Polonia. OIM si Salvati Copiii au raportat ca Rusia devine tot mai mult o tara de destinatie pentru victimele traficului, în special a minorilor. Pe parcursul anului OIM a acordat asistenta pentru 262 de victime ale traficului care au fost readuse în tara, majoritatea dintre care au fost traficate în Turcia, Rusia si Emiratele Arabe Unite (149 de persoane s-au întors din Turcia, 44- din Rusia si 9 din Emiratele Arabe Unite). Comitetul National pentru Combaterea Traficului de Fiinte Umane a raportat ca, în baza informatiilor recente, barbatii a fost traficati pentru munca în agricultura si lucrarii de constructie în tarile Baltice si în Comunitatea Statelor Independente (CSI). De asemenea s-a semnalat faptul ca femeile a fost traficate în Liban, Siria , Israel, Arabia Saudita, Emiratele Arabe Unite, Portugalia, Franta, Thailanda, Marea Britanie, Spania, Statele Unite si Australia.
 
Desi multe persoane au devenit victime ale traficului, principalul grup-tinta au fost reprezentat de populatia feminina cu vârsta cuprinsa între 15 si 30 ani. În 2004 OIM a raportat ca 12 procente din victimele carora li s-a acordat asistenta în momentul când au fost repatriate erau minore, si 40 procente erau minore în momentul când au fost traficate. De cele mai multe ori victimele proveneau din medii rurale, unde disperarea economica i-a împins deja pe multi locuitori sa caute un loc de munca peste hotare. Conform datelor OIM, majoritatea victimelor suferisera deja de pe urma unor forme de abuz fizic sau sexual în familie si erau gata sa înfrunte riscuri mari pentru a scapa de circumstantele insuportabile din familiile lor. De regula femeile si fetele acceptau ofertele de munca în alte tari, aparent ca dansatoare, fotomodele, dadace sau menajere. În multe regiuni, prietenii, rudele sau cunostintele erau cei care le ofereau tinerelor ajutor în gasirea unui loc de munca peste hotare. 

OIM a raportat ca fostele victime activau deseori în calitate de traficanti recrutori, uneori fiind constrânsi, si ca pe parcursul ultimilor doi ani femeile au recrutat cel mai mare numar de victime. Anunturile din ziar, care promiteau posturi bine platite peste hotare de asemenea au ademenit multe victime. OIM a declarat, de asemenea, ca traficantii însisi erau în principiu barbati straini, iar Programul Organizatiei Internationale a Muncii pentru Eliminarea Muncii Copiilor a raportat ca în multe cazuri traficantii de copii erau Romi. 

Un alt model de trafic implica orfanii carora li se cerea sa paraseasca orfelinatele dupa ce absolveau scoala, de obicei la vârsta de 16 sau 17 ani, si care nu aveau bani pentru cheltuielile de întretinere sau pentru continuarea studiilor. Exista informatii ca unii directori de orfelinate vindeau traficantilor informatii despre faptul când fetele orfane urmau sa fie excluse din institutiile lor, pentru ca cei din urma sa abordeze fetele când acestea paraseau orfelinatele.

Conform datelor Centrului pentru Prevenirea Traficului de Femei, parintii sau sotii le convingeau pe unele tinere sa plece la munca peste hotare. Traficantii recrutau, de regula femei din localitatile rurale, le transportau în orase mai mari, iar apoi le traficau peste hotare. 

Victimele erau transportate cu masina,camioane, tren si pe jos, peste hotare. Uneori se facea uz de documente false, dar din ce în ce mai multe victime calatoreau cu avionul, cu acte adevarate.  

Coruptia raspândita pe larg si lipsa resurselor nu au permis un control adecvat la frontiera si monitorizarea traficantilor, în special în Transnistria. Salariile garzii de frontiera si a ofiterilor de migratiune au fost joase si deseori platite neregulat, fapt care îi facea vulnerabili la coruptie.  

Observatorii au sustinut ca functionarii publici corupti atât de rang superior cât si de rang inferior au fost implicati în, sau închideau ochii la infractiunile de trafic. Nici un functionar public de rang superior nu a fost condamnat pentru trafic. Un fost politist a fost investigat pentru trafic de femei în Emiratele Arabe si deportat înapoi în tara în luna noiembrie 2004; la finele anului acesta a fost eliberat pe cautiune în asteptarea sentintei. Într-un alt caz, în urma unei investigatii în 2004, câtiva functionari ai Departamentului Tineret si Sport au fost amendati pentru eliberarea de documente false folosite pentru a obtine vize pentru statele occidentale, cu scopul de trafic sau contrabanda cu fiinte umane. Pe parcursul anului Ministerul Afacerilor Interne a retras licentele câtorva agentii de turism si agentii de ocupare a fortei de munca pentru ca au fost suspectate de participare la trafic.

Legea cu privire la Prevenirea si Combaterea Traficului de Fiinte Umane adoptata la 20 octombrie prevede servicii sociale gratuite pentru victimele traficului, inclusiv un pachet de servicii medicale si psihiatrice de baza, eliberarea actelor de identitate si a permiselor de sedere, servicii consulare, consiliere juridica si servicii de angajare cum ar fi instruire si consiliere profesionala. Totusi legea nu stipuleaza clar cum va fi finantata implementarea acesteia.  

Guvernul nu dispunea de programe de asistenta a victimelor. Câteva ONG-uri oferea asistenta în repatriere, locuinta temporara si asistenta medicala victimelor, precum si instruire profesionala. ONG-ul Salvati Copiii a lucrat cu victimele traficului, în special cu fetele repatriate. ONG-ul La Strada Moldova a oferit informatii si servicii educationale, precum si o linie fierbinte nationala gratuita.

Guvernul a luat unele masuri de prevenire a traficului de fiinte umane si de asistare a victimelor, prin intermediul Comitetului sau national anti-trafic. Comitetele locale din fiecare regiune a tarii, precum si functionari ai diferitor ministere si administratii locale au fost solicitate sa prezinte comitetului rapoarte cu privire la eforturile lor anti-trafic. La 25 august, Guvernul a aprobat un nou Plan National de Actiuni pentru Combaterea Traficului de Fiinte Umane, care a fost elaborat în comun cu organizatiile internationale.  

ONG-urile locale au elaborat programe pentru învatamântul public, cu scopul de a informa tinerele despre pericolele prostitutiei. Pe parcursul anului, OIM si-a continuat programul de informare menit sa ofere informatii care ar ajuta cetatenii, care au decis sa plece peste hotare, sa evite exploatarea. 

       Persoanele cu disabilitati

Desi legea interzice discriminarea persoanelor cu disabilitati fizice sau mentale, totusi asemenea discriminari au fost raportate. ONG-ul local Gaudeamus a raportat ca discriminare împotriva studentilor cu disabilitati este un fenomen raspândit pe larg. Nu exista legi care sa ofere dreptul la accesul în cladiri si stat a alocat putine resurse pentru instruirea persoanelor cu disabilitati. Departamentul Asistenta Sociala din cadrul Ministerului Sanatatii si Protectiei Sociale si Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca sunt responsabile de protectia drepturilor persoanelor cu disabilitati.

Minoritatile nationale/rasiale/etnice

Ucrainenii si rusii sunt cele mai mari minoritati. Minoritatea turca de religie crestina, gagauzii reprezinta un procent mic al populatiei care locuieste, în cea mai mare parte, în Regiunea Autonoma Gagauza (Gagauz Yeri)la sudul tarii. Datele statistice oficiale estimeaza numarul Romilor la 11. 600, însa ONG-urile de romi au estimat numarul ca fiind cu mult mai mare. 

Romii au fost supusi violentei, hartuirii si discriminarii. ONG-urile autohtone si internationale raporteaza ca romii sunt victime ale agresiunilor din partea politiei odata aflati sub arest, sunt supusi arestarii si detentiei arbitrare, confiscarii ilegale a proprietatii personale si hartuirii din partea organelor de drept si sunt supusi violentei si hartuirii din partea societarii (vezi sectiunea 1.c., 1.d., si 1.e.). Centrul European pentru Drepturile Romilor afirma ca functionarii publici discrimineaza romii în ceea ce tine de egalitatea în drepturi, locuinta, educatie adecvata si accesul la servicii publice.    

Romii sunt grupul minoritar cel mai sarac si adeseori traiesc în comunitati segregate în conditii antisanitare, lipsindu-le infrastructura esentiala. Aceste conditii de regula duc la educatie segregata cu chiar mai putine resurse decât în restul scolilor din tara .Multi copii romi nu au frecventat scoala, foarte putini au primit educatie secundara sau superioara si nu exista scoli cu predare în limba roma. 

Drepturile minoritatilor si problema limbii sunt strâns legate. Limba româna este limba oficiala; totusi, limba rusa tinde sa serveasca drept limba de comunicare interetnica si este raspândita pe larg. Vorbitorii de limba rusa nu au fost supusi discriminarii în învatamânt sau angajare, si cetateanul are dreptul legal sa-si aleaga limba pentru a comunica cu functionarii publici sau cu organizatiile comerciale. Functionarii sunt obligati sa cunoasca atât româna cât si rusa „la nivelul necesar pentru a-si îndeplini obligatiile profesionale”. Legea le ofera parintilor dreptul de a alege limba de instruire a copiilor lor si guvernul a respectat acest drept în practica.   

Autoritatile din regiunea separatista transnistreana au continuat sa discrimineze vorbitorii de limba româna, desi ceva mai putin decât în anii precedenti. Ei refuzau sa respecte legea tarii cu privire la limba, care solicita utilizarea alfabetului latin, iar scolilor din regiune li se cerea sa predea limba româna utilizând alfabetul chirilic. Multi profesori, parinti si studenti au protestat împotriva acestei exigente, sustinând ca aceasta era în dezavantajul persoanelor care doreau sa urmeze studii superioare în cealalta parte a tarii sau în România, unde se foloseste grafia latina.    
 
În luna iulie, în baza formulei negociate de OSCE, autoritatile transnistrene au permis functionarea scolilor din Transnistria cu predare în grafie latina, însa au convenit cu Ministerul Educatiei din Moldova ca acestea sa fie înregistrate local si sa înceapa anul de studii în luna septembrie. În vara anului 2004, politia a închis scolile cu predare în grafia latina din Râbnita, Tiraspol, Dubasari si Corjova, sustinând ca institutiile încalcau cerinta legala transnistreana ca scolile sa fie înregistrate în teritoriu si sa utilizeze alfabetul chirilic în predare.

Alte genuri de abuz si discriminare sociala

Au fost raportate cazuri de discriminare guvernamentala si sociala pe baza de orientare sexuala. 

Conform afirmatiilor Gender-DocM, lipsa recunoasterii din partea comunitatii, imaginile negative în mass-media si condamnarea de catre Biserica Ortodoxa au dus deseori la ostracizarea publica a gay-lor, lesbienelor si a familiilor acestora. La 16 mai autoritatile chisinauene au refuzat sa autorizeze desfasurarea unei demonstratii pasnice întru sustinerea legislatiei anti-discriminatorii a minoritatilor sexuale în cadrul celui de-al patrulea gay-pride anual din tara, argumentând ca tara are deja o lege ce protejeaza minoritatile, si deci, nu mai este nevoie de o demonstratie. 

Gender-DocM a raportat câteva incidente în care copiii gay erau alungati de acasa de propriii parinti si o familie pe care consatenii o ocoleau din cauza copilului lor gay. ONG-ul a raportat ca au fost concediati profesori din scoli si universitati din cauza homosexualitatii lor si ca politia îi ameninta permanent pe gay si lesbiene cu expunerea în public daca acestia nu dadeau mita.    

În Trnanistria homosexualitatea este considerata ilegala, iar gay-ii si lesbienele sunt discriminati de catre guvern si societate. 

Câteva ONG-uri au raportat exemple de  discriminare împotriva persoanelor cu HIV/SIDA, mai ales în localitatile rurale. 

Sectiunea 6 Drepturile salariatilor

a. Dreptul de Asociere

Legislatia garanteaza muncitorilor dreptul de a constitui sau de a deveni membri ai sindicatelor; totusi exista informatii în baza carora guvernul a încercat sa faca presiuni asupra sindicatelor individuale pentru ca acestea sa paraseasca confederatia la care erau afiliati si sa adere la o confederatie care sustinea politica guvernului. Aproximativ 50 procente din forta de munca apartinea unui sindicat.  

Exista doua confederatii sindicale - Confederatia Sindicatelor din Republica Moldova (CSRM)si Confederatia Sindicatelor Libere „Solidaritate”. Cea de-a doua este adepta a pozitiei guvernului si se considera în general ca aceasta a fost sustinuta de catre guvern. Pe parcursul anului guvernul a continuat sa faca presiuni asupra câtorva sindicate locale de profesori pentru ca acestia sa paraseasca CSRM si sa adere la Solidaritate. Guvernul nu a raspuns la cererile venite din partea liderilor CSRM si a Confederatiei Internationale a Sindicatelor Libere de a înceta sa se mai implice în afacerile interne ale miscarii sindicale.

b. Dreptul de a se organiza si de a negocia contractul in mod colectiv  

Legislatia prevede procedura de negocieri colective si garanteaza dreptul de a organiza sindicate fara implicarea statului; totusi guvernul nu a respectat întotdeauna aceste drepturi în practica(vezi Sectiunea 6.a.). Legislatia prevede dreptul la greva, cu exceptia lucratorilor din serviciile de prima importanta si lucratorii au exercitat acest drept organizând greve legale.

Guvernul, patronatele si sindicatele negociaza salariul minim pe în cadrul discutiilor tripartite. Comisia de conciliere de regula solutioneaza litigiile la locul de munca. În cazul în care comisia de conciliere nu a solutionat litigiu, acesta poate fi deferit Curtii de Apel.

Functionarii publici si muncitorii din serviciile de prima importanta, cum ar fi asistenta medicala de urgenta, aprovizionarea cu apa si energie, telecomunicatii, controlul traficului aerian, organele de drept, judecatorii si angajatii militari nu au dreptul la greva; legea prevede arbitrarea litigiilor în aceste sectoare prin intermediul instantei de judecata ca optiune finala pentru a asigura un proces adecvat. 

Nu exista legi sau scutiri speciale de la legislatia muncii în zonele de procesare a exportului. 

c. Interzicerea muncii fortate sau obligatorii

Legislatia interzice munca fortata sau obligatorie, inclusiv cea a copiilor, însa au fost cazuri de raportare a acestui gen de practici (vezi Sectiunea 5).

Munca copilului a constituit o problema (vezi Sectiunea 6.d.).

d. Interzicerea muncii copilului si vârsta minima de angajare 

Legislatia stabileste standarde pentru munca copilului, inclusiv vârsta minima de angajare, orele de munca si conditiile de munca si interzice cele mai grave forme ale muncii copilului; totusi, guvernul nu a aplicat în mod eficient aceste masuri. Legea prevede de la 10 la 15 ani de privatiune libertate pentru persoanele care implica copiii în cele mai grave forme ale muncii copilului; daca sunt prezente circumstante agravante sentinta ar putea fi si detentiunea pe viata. Munca copilului a constituit o problema. Din cauza conditiilor economice proaste, parintii deseori trimit copiii la munca în câmp sau îi impun sa gaseasca o alta munca, iar cei care locuiesc în localitatile rurale deseori ajuta în sectorul agrar.

Vârsta minima pentru munca în regim normal este 18 ani. Persoanelor cu vârsta între 16 si 18 ani li se permite sa lucreze în anumite conditii, inclusiv program de lucru redus, fara ture de noapte si concedii mai mari.

Traficul de fiinte umane, inclusiv traficul de copii a ramas înca o problema foarte grava (vezi Sectiunea 5). 

Eforturile de a aplica legile cu privire la munca copilului nu i-au descurajat pe cei ce încalca legea. Oficiul pentru Inspectia Muncii (OIM) care în luna aprilie a fost mutat din Ministerul Muncii si Protectiei Sociale în Ministerul Economiei si Comertului, este responsabil pentru investigarea eventualelor cazuri de încalcare a legislatiei cu privire la munca copilului. OIM, care din 2002, de la constituirea sa nu a descoperit nici un caz de încalcare a legislatiei cu privire la munca copilului, nu a putut face diferenta între copiii implicati în munca fortata si cei implicati în practica obisnuita de a ajuta parintii în gospodarie.   

ILO, în colaborare cu guvernul, a implementat aspecte ale programului sau international pentru eliminarea muncii copiilor prin consolidarea comitetelor locale anti-trafic, crearea centrelor comunitare pentru tineret, instruirea reprezentantilor organizatiilor de patroni si a sindicatelor, promovarea angajarii tinerilor si parintilor în situatii de risc si îmbunatatirea îngrijirii copiilor victime ale traficului.    
 
e. Conditii de munca acceptabile
 
Salariul minim lunar legal era de aproximativ 16$ (200 lei) pentru angajatii din sectorul public si aproximativ 44$ (550lei) pentru angajatii din sectorul privat, nici unul dintre acestea doua nu asigura un nivel de trai decent pentru lucrator si familie. OIM este responsabil de aplicarea regulamentului cu privire la salariului minim, si aceasta a intentat câteva dosare administrative împotriva patronilor care au încalcat acest regulament. Constrângerile bugetare aspre au împiedicat deseori statul si patronii din sectorul privat sa respecte conditiile de remunerare a angajatilor.

Legislatia stabileste saptamâna maxima de munca la 40 ore cu remunerarea suplimentara a timpului suplimentar de munca si prevede, de asemenea, cel putin o zi libera pe saptamâna.  

Guvernul trebui sa stabileasca si sa monitorizeze standardele de siguranta la locul de munca. OIM este responsabil de aplicarea standardelor de sanatate si securitate; totusi, standardele de sanatate si securitate nu au fost aplicate în mod corespunzator. Lucratorii au dreptul sa refuze sa lucreze daca conditiile de munca reprezinta o amenintare grava pentru sanatate, însa nu a existat nici un raport în baza caruia ca muncitorii ar fi exercitat acest drept în practica. Conditiile economice proaste au determinat întreprinderile sa economiseasca pe echipament de securitate si sa acorde o atentie insuficienta securitatii lucratorului. Conform datelor preliminare ale oficiului pentru inspectia muncii, pe parcursul anului au avut loc 121 de accidente la locul de munca, dintre care 41 cazuri s-au soldat cu deces.