Arhiva Ştirilor 2006
Comentariile Vice Secretarului de Stat pentru Probleme Europene şi Euroasiatice
David J. Kramer
Conferinţa “Soluţionarea conflictului Transnistrean”
Chişinău, Moldova
9 septembrie, 2006
Aş dori să exprim mulţumiri Ministerelor Afacerilor Externe ale Moldovei şi Lituaniei pentru organizarea acestui eveniment important. SUA şi Lituania cooperează în mai multe regiuni şi îmi face plăcere să declar că Republica Moldova este unul dintre aceste regiuni, fapt pentru care sunt recunoscător dlui Zygimantas Pavilionis, Coordonator pentru probleme politice al Lituaniei, pentru munca enormă pe care a efectuat-o. De asemenea, aş dori să mulţumesc celorlalţi co-sponsori: Fondului German Marshall şi Fundaţiei Eurasia. Aş dori, de asemenea, să vi-l prezint pe noul Ambasador al SUA în Republica Moldova, dl Michael Kirby, în prima săptămână de exercitare a acestei funcţii.
`
Permiteţi-mi să încep prin a-mi exprima regretul cu privire la absenţa colegilor noştri din Federaţia Rusă, care nu au fost invitaţi, deşi aceştia joacă un rol important în soluţionarea conflictului Transnistrean , rol recunoscut în descrierea seminarului de astăzi. Aceştia merită să aibă un cuvânt de spus şi să asculte, ceea ce se vorbeşte aici. În descrierea seminarului, de asemenea, se susţine că discuţiile trebuie să fie axate pe ceea ce ar putea face Republica Moldova pentru soluţionarea situaţiei de instabilitate în regiunea Transnistreană, şi nu pe diversele iniţiative care au fost elaborate în altă parte şi prezentate din numele Republicii Moldova. Este binevenită o astfel de abordare. Însă prezenţa aici a unor oficiali de rang internaţional ne permite, de asemenea, să punem în discuţie şi felul în care vedem noi situaţia din exterior şi modul în care, eventual, am putea ajuta la soluţionarea acesteia.
După cum a declarat recent Preşedintele Bush la Washington, în cadrul vizitei Preşedintelui României dlui. Traian Băsescu, SUA doreşte soluţionarea conflictului transnistrean, într-un mod care să respecte clar şi pe deplin suveranitatea şi integritatea teritorială a Republicii Moldova. Transnistria este parte a Moldovei. Acest lucru este indiscutabil. Instigarea la separatism atât în Transnistria, cât şi în oricare altă parte a lumii, este pur şi simplu inacceptabilă. Ca parte a unei eventuale soluţii, permiteţi-mi să repet poziţia noastră, conform căreia Rusia trebuie să-şi îndeplinească obligaţiile asumate la Istambul în 1999 şi să-şi retragă trupele şi armamentul de pe teritoriul Republicii Moldova.
Pe parcursul ultimului an, cred eu, au apărut motive pentru optimism prudent în ceea ce priveşte situaţia în Transnistria. Permiteţi-mi să enumăr motivele:
o SUA şi UE au fost invitaţi în calitate de observatori la negocierile în formatul 5+2.
o Misiunea UE de asistenţă la frontieră, constituită la 1 decembrie a anului trecut, a avut o importanţă vitală în ceea ce priveşte schimbarea situaţiei la frontieră. Această Misiune este o cale sigură de a influenţa status quo într-un mod pozitiv.
o Semnarea la 3 martie a Acordului vamal între Ucraina şi Republica Moldova a avut o importanţă deosebită. Noile reguli asigură transparenţa pe segmentul de frontieră internaţională, care anterior nu a fost reglementat. Ambele ţări, în calitate de state suverane, au tot dreptul de a institui astfel de proceduri vamale.
o La mijlocul lunii martie, părţile au soluţionat conflictul fermierilor din raionul Dubăsari.
o Practic toate întreprinderile din Transnistria s-au înregistrat la Chişinău, în pofida faptului că dl. Smirnov le-a interzis acest lucru. Orice probleme apărute au fost cauzate de transnistreni înşişi. Nu există nici o urgenţă umanitară. Ajutoarele umanitare nu sunt necesare. Ei singuri au creat această blocadă. Orice pretenţii faţă de Ucraina şi Moldova sunt neîntemeiate şi absurde.
o Comportamentul greşit al dlui. Smirnov în problema finanţării ONG-urilor demonstrează încă odată că autoritatea sa slăbeşte.
o Problema Moldovei/Transnistriei a fost abordată în cadrul întâlnirii liderilor politici şi miniştrilor afacerilor externe ai statelor G-8 – cel mai înalt nivel la care a fost discutată vreodată această problemă şi dovadă a faptului că aceasta se bucură de cea mai mare atenţie din partea comunităţii internaţionale. Transnistria este în vizorul întregii lumi.
În anul trecut, planul Ucrainei – “Planul Iuşcenco” – a devenit baza discuţiilor în formatul 5+2. Aş dori să repet că susţinem ideea generală a Planului, şi anume – democratizarea Transnistriei. Un pas pozitiv în această direcţie ar fi trimiterea unei Misiuni Internaţionale de Evaluare. Am discutat, de asemenea, şi documentele “pentru reflecţii”, prezentate de fostul Şef al Misiunii OSCE Bill Hill, care oferă o bază utilă pentru discuţii. Este important să discutăm la modul cel mai serios înlocuirea actualei prezenţe militare ruse cu o adevărată operaţiune internaţională de menţinere a păcii. Forţele armate ale Federaţiei Ruse, desigur, ar putea să participe în această operaţiune. Este binevenit interesul din partea colegilor noştri din Belgia, Preşedintelui în exerciţiu al OSCE, Ministrului Afacerilor Externe De Gucht şi Senatorului Chevalier. Cu toate acestea, trebuie să avem grijă să nu apară prea multe documente şi eforturi diverse în acelaşi timp – dimpotrivă, ar trebui să ne concentrăm atenţia asupra acelor documente care deja sunt pe masă, şi anume documentele lui Bill Hill de la OSCE şi Planul Iuşcenco.
Mai multe ţări şi organizaţii ar putea avea un rol important în soluţionarea conflictului: SUA; UE (multe state-membre ale acesteia sunt prezente astăzi aici); OSCE; Consiliul Europei; România; Rusia; Ucraina are un rol extrem de important în stabilirea controlului asupra segmentului său de frontieră cu partea transnistreană a Republicii Moldova, reducând astfel activităţile ilegale. În plus, este extrem de binevenită contribuţia pozitivă a noului reprezentant al Ucrainei la negocierile în formatul 5+2, a Viceministrului Afacerilor Externe dlui. Andrei Veselovski.
În ceea ce priveşte viitorul cel mai apropiat, consider că am permis autorităţilor transnistrene tergiversarea negocierilor în formatul 5+2 pe o perioadă suficient de îndelungată. Propun să organizăm o întâlnire, la care vor participa cei, care se vor prezenta. Toată lumea ar trebui să se unească în vederea măsurilor de stabilire a încrederii reciproce, îndemnându-i pe transnistreni să revină la 5+2, şi atenţionându-i, totodată, să nu întreprindă acţiuni cu caracter provocator. Întotdeauna este mai bine să vorbeşti. Ultimul impas în negocieri a survenit din vina autorităţilor transnistrene.
SUA nu va recunoaşte referendumul din 17 septembrie şi nu ar trebui să facă acest lucru nici alte ţări sau organizaţii. Îndemnăm regimul de la Tiraspol să renunţe la referendum. Ar fi bine să fie emisă de către Consiliul Europei, ca instituţie, o declaraţie, prin care acesta ar respinge referendumul. Avem nevoie de la toată lumea de declaraţii clare, dure şi fără echivoc. Preşedintele OSCE (şi Ministrul Afacerilor Externe al Belgiei De Gucht) i-a spus dlui. Smirnov direct că OSCE nu va recunoaşte referendumul. UE, Ucraina şi Moldova au făcut declaraţii similare. Am vorbit clar despre poziţia SUA în acest sens. Fac apel la colegii noştri de la Moscova să ia o atitudine similară de nerecunoaştere fermă a acestui referendum.
Susţinerea politică, economică şi militară, pe care Moscova o acordă liderilor separatişti atât în Moldova, cât şi în Georgia, precum şi organizarea frecventă a întrevederilor liderilor separatişti, pune sub semnul întrebării atitudinea Rusiei faţă de integritatea teritorială a vecinilor săi. Atunci când Igor Smirnov vine la Moscova, vizite pe care le întreprinde în mod regulat, nu este bine să fie întâmpinat cu titlu de “preşedinte”. Acest titlu presupune recunoaşterea unui statut nemeritat de către persoana în cauză.
Moldova are dreptul de a decide dacă doreşte sau nu ca trupele militare străine să rămână pe teritoriul acesteia. Prezenţa militară actuală a Rusiei nu este agreată de către Republica Moldova şi nu promovează soluţionarea conflictului. NATO şi-a declarat poziţia fermă de a nu ratifica tratatul adaptat CFE până când Moscova nu-şi va îndeplini toate obligaţiile asumate în cadrul Summitului de la Istambul din 1999, inclusiv promisiunea de a-şi retrage forţele armate de pe teritoriul Republicii Moldova. Federaţia Rusă nu a întreprins nimic în acest sens de la începutul anului 2004. Reluarea procesului de retragere a forţelor armate ar demonstra Tiraspolului că situaţia actuală (o Moldovă divizată) nu este permanentă.
Ce ar putea face Republica Moldova? O soluţie durabilă a conflictului ar cere ca populaţia Transnistriei să vadă care sunt beneficiile integrării în Moldova. Moldova trebuie să devină atractivă pentru ei. Ea trebuie să devină mai atractivă din punct de vedere economic, prin promovarea intensivă a reformelor economice, dezvoltarea pieţelor noi, încurajarea investiţiilor străine, consolidarea supremaţiei legii şi asigurarea drepturilor minorităţilor. Moldova trebuie să ridice nivelul de viaţă şi să promoveze respectarea drepturilor omului – ceea ce ar face-o mai atractivă în ochii populaţiei din Transnistria. Moldova ar trebui să susţină dezvoltarea democraţiei şi a societăţii civile prin asocierea tinerilor de pe ambele maluri ale Nistrului şi îmbunătăţirea calităţii învăţământului în Moldova. Comunitatea internaţională, de asemenea, ar trebui să facă mai multe pentru a-şi oferi susţinerea populaţiei din Transnistria.
Sunt binevenite frecventele declaraţii publice ale Preşedintelui Voronin cu privire la ireversibilitatea orientării europene a Republicii Moldova. Totuşi, Guvernul Republicii Moldova ar trebui să implementeze reformele cerute de Planul de Acţiuni Moldova - UE. SUA este gata să acorde Republicii Moldova asistenţă necesară pentru implementarea reformelor politice şi economice, necesare pentru a deveni o ţară europeană democratică şi prosperă.